Ținuta vestimentară devine, se pare, o „cestiune" tot mai arzătoare pe agenda de lucru a aleșilor. După ce dna senator Vasilica s-a văicărit că banii din indemnizație nu-i ajung nici pentru coafor, iar pentru haine o mai ajută soțul și părinții, se pare că nici la raionul „confecții și textile bărbați" lucrurile nu sunt chiar rozalii. Iată, bunăoară, cazul absolut șocant al dlui senator Ionel Agrigoroaiei. Deși se află la primul mandat de parlamentar, a schimbat deja două partide și a gustat din amărăciunea vieții de senator, indemnizația de o mie și ceva de euro abia dacă-i ajunge să-și târască zilele de la o lună la alta. Dl Ionel consideră că „un salariu decent" ar fi unul de minim 3.500 de euro pe cap de parlamentar. „Chiar dacă pe mulți i-aș deranja, eu, personal, știu că trebuie să vin în costume și să-mi schimb în fiecare zi cămășile și absolut tot, pentru că am întâlniri cu delegații din străinătate, am întâlniri la cel mai înalt nivel cu tot felul de persoane importante, dezbat tot felul de probleme economice, chiar reușesc să promovez investiții în afara României… Poporul român, cetățenii mei, ar trebui să conștientizeze că eu nu mă pot duce în haine de șantier sau în trening… și eu mă duc cu un Cielo ruginit de 15 ani la acea întâlnire. Vă dați seama ce impresie creez eu la acel partener strategic pentru România. Ce-ar mai însemna ca eu să mă duc și îmbrăcat ponosit sau să mă duc nepotrivit din mai multe puncte de vedere? E o problemă de siguranță națională din punctul meu de vedere."
Sigur, noi, poporul român, noi, cetățenii, îl înțelegem pe dl Ionel și punctele sale de vedere. Dânsul are întâlniri cu tot felul de oameni importanți, cu parteneri strategici de la cel mai înalt nivel, dezbate probleme economice, promovează investiții, se agită, se zbate pentru popor, se deplasează de la o întâlnire la alta cu un Cielo ponosit, vai de capul lui… Normal că îi trebuie câte o cămașă pentru fiecare întâlnire, altminteri ce zice partenerul strategic? Mai investește el în România? Îndoi-ne-am. Clar, fără 3.500 de euro pe lună, nici că poate fi vorba de viață și de activitate parlamentară. Chestie de siguranță națională, mai e vorbă?
Unii cârcotași însă, s-au și repezit cu critica pe capul dlui senator Ionel: că, adică, există mașini de spălat, ba chiar s-au inventat apa și săpunul și curățătoria „Nufărul"… Tot felul de răutăți… Or, presupunând că ai două - hai, trei - cămăși, apucă ele să se usuce (chiar băgate la centrifugă) între două întâlniri cu parteneri strategici? Mai poți promova investiții înăuntrul și în afara teritoriului național, cu cămașa jilavă în spate și îmbrăcat în același costum?
Nu, e foarte clar, trebuie rezolvată urgent problema vestimentației parlamentare, altminteri siguranța națională e în mare pericol!
… Deunăzi, l-am văzut pe dl Iohannis pe bicicletă. Era îmbrăcat cam ponosit, cu o geacă cenușiu spre negru și niște pantaloni cam de șantier, de nu știai dacă sunt de trening sau au aparținut, cândva, bunicului său, fiind tocmai scoși din lada cu haine din pod. Dl Iohannis nu părea deloc stânjenit în costumul său de ciclist, dimpotrivă, zâmbea (sau era încruntat?) și îndemna populația să meargă pe două roți, mersul cu „bicla" fiind bun pentru sănătate și pentru protecția mediului înconjurător. Cămașa nu i se vedea, dar s-ar putea să fi fost una veche, de pe vremea când dădea meditații. Oricum, părea ferm hotărât să câștige cursa, deși concura de unul singur. Și la cât este dânsul de imprevizibil, n-ar fi de mirare ca, într-o bună zi, să-i vină ideea să meargă la serviciu pe bicicletă, să urce, adică, pedalând în ritm vioi, Dealul Cotrocenilor, să nu-l ajungă SPP-iștii din urmă… Chiar că am avea o problemă de siguranță națională!
