Actualul secretar de stat din Ministerul Culturii este un actor de excepție, dinainte de plecarea sa în Franța fiind extrem de cunoscut și apreciat în țară, nu doar unul din puținele staruri pe care le avem în România, din tinerețe fiind considerat un sex-simbol al generației, după filme ca „Rezervă la start" (cu o premieră de gală, de neuitat, la Târgu-Mureș, tot la Cinema „Arta", de atunci îi cunosc și caligrafia foarte aspectuoasă, din autograful pe care mi l-a dat când eram... aproape copil, colecționară de semnături ale artiștilor, îndrăgostită de actori și lumea filmului) și „Sania albastră", ca și Diana Gheorghian, partenera sa din film, considerată la fel, ca și alți actori așa cum puțini mai sunt azi, atât de frumoși și antrenați la propriu, atât fizic, precum și spiritual! Bogdan Stanoevici nu doar după acest film, pot spune că e o somitate adevărată, dar mai ales urmărind interviurile lui și felul în care dialoghează pe Facebook, fiind cu adevărat... din altă lume, ca și filmul de la „Arta", care este foarte... occidental! Ca dovadă „avalanșa de premii de la Los Angeles Festival", titlul din „Evenimentul zilei". Tot scandalul cu voturile prezidențiale din diaspora, acuzația că el ar fi fost vinovat atunci în funcția de ministru al Românilor de Pretutindeni, de faptul că românii de afară nu au putut vota, a fost absurd, un diplomat care a trăit atâția ani în Occident nu ar fi făcut niciodată așa ceva, cunoscut și apreciat acolo, la fel ca și în țară, sunt convinsă că este absolut nevinovat, iar filmul acesta nu vine decât să confirme acest fapt indubitabil. Toată „povestea" de la alegeri nu a făcut decât să-i crească box-office-ul, publicitatea „negativă" a atras tocmai atenția asupra lui și nu a făcut decât ca oamenii să devină cu atât mai interesați de el. Personal, am fost absolut (re)cucerită de el într-un film în care joacă patru roluri practic, adică un om la patru vârste diferite, cu un aspect fizic ireproșabil la o vârstă pe care nicicum nu și-o arată fiindcă se prezintă exact ca pe vremea când îl vedeam ca și adolescentă cinefilă, la festivalurile de film de la Costinești. Foarte mare serviciu îi aduce această premieră la care a filmat doi ani și conține foarte multe aspecte autobiografice, legate de plecarea lui oarecum forțată din România, puțin înainte de decembrie 1989, din cauza regimului care obstrucționa spiritele liber(tin)e ca ale lui. Cu un fizic de „dur tandru", luptător care trage cu arma ca apărător al femeilor atacate în imposibilitatea de a se apăra singure, e un fel de Jason Statham, al nostru, în acest film...foarte internațional, în care joacă rolul unui agent secret urmărit și persecutat, filmul având un sfârșit tragic precum începutul. Filmul a fost recompensat, așadar, cu premiul pentru cel mai bun film narativ, cel mai bun regizor, Cristian Comeagă, cea mai bună imagine, Gabriel Kossuth, cea mai bună muzică originală, Marius Leftărache, iar Bogdan Stanoevici este și producător. „Dintotdeauna, mi-am imaginat un film bun ca o pledoarie reușită. Spectatorii sunt jurați, iar eu, asemeni unui avocat dibaci, îl port pe fiecare unde vreau", spune regizorul. „Încerc să-i impresionez pe cei din beznă, să-i emoționez, să-l fac să mă urmeze". Un succes incontestabil. Dar totuși există o critică. Singura dezamăgire este interpretarea Laurei Cosoi, foarte slabă, din păcate, mult sub limită, nu aș fi pus-o alături de un actor atât de mare ca Bogdan Stanoevici, „fizicul" nu ajunge, aici a greșit regizorul. Prea multe țigări și expresii triviale, din păcate considerate o modă și din câte văd, dar favorite la categoria premii internaționale. Însă acestea au fost pe bune cu adevărat, filmul mi-a plăcut foarte mult și mi-era dor de un actor așa de complex și complet ca Bogdan Stanoevici, absolut remarcabil și ca om, rafinat și cultivat!
