„Cocoși" (căci nu doar Dorin Cocoș este un fel de miliardar de carton) se găsesc în toate partidele politice. Ce fac ei? Învârt banii. O parte din bani e păstrată pentru ei. Cealaltă, despre care știu că nu le aparține, e folosită ca bani negri de liderii partidului, care i-au facilitat mita celui pe post de pușculiță. Un analist-comentator i-a numit, inspirat „miliardari de carton". Aceștia au evoluat și ei, servind azi cu precădere corupției politice. De ce? Întrucât banii - dobândiți pe căi necinstite (și e vorba de milioane, chiar de miliarde) nu ajung în buzunarele mahărilor, ci în conturile electorale ale partidului, la plata unor institute de sondare, care, în mod cu totul mincinos, să dezinformeze populația (alegătorii), dându-i câștigători pe cei care au comandat sondajele.
Acești „cocoși" (miliardari de carton) se găsesc, spuneam, în toate partidele și-n toate campaniile electorale, inclusiv în cea a lui Klaus Iohannis. S-a făcut atâta caz, în campania din 2014, de sloganul „Justiție până la capăt". Povești! Dacă ar fi fost așa, ar fi însemnat ca DNA să meargă mai sus de pușculițele gen Dorin Cocoș, Gheorghe Ștefan, Gabriel Sandu, urmând traseul descris de aceștia cu exactitate în denunțuri. Or, dacă DNA ar fi trecut peste acest nivel, s-ar fi făcut nu numai „Dreptate până la capăt", dar s-ar pune capăt și corupției politice. Bunăoară, denunțurile venite din partea pușculițelor îl indicau pe Vasile Blaga drept destinatarul unor mari sume din mita Microsoft ca șef de campanie al PDL. Întrebare: l-a chemat DNA pe Vasile Blaga, fie și numai pentru a verifica denunțurile? Da, de unde. „Vasile Blaga nu e suspect, deoarce denunțurile nu ajung", declara șefa DNA, Codruța Kovesi.
Comentatorii politici au și găsit explicația. DNA nu merge mai departe de nivelul pușculițelor de partid, deoarece Vasile Blaga a fost șeful campaniei prezidențiale a lui Klaus Iohannis. Câtă vreme Traian Băsescu a fost Stăpân la Cotroceni s-a legat cineva (măcar cu o citație) de Elena Udrea și nu numai? „Cum, însă, acum, la Cotroceni s-a schimbat Stăpânul, cum să se atingă Codruța Kovesi de Vasile Blaga, un apropiat a lui Klaus Iohannis", se întreba retoric într-un comentariu din EvZ, Ion Cristoiu.
Cam așa stau lucrurile cu „Dreptatea până la capăt". De altfel, unii cetățeni au și început să se întrebe: oare de ce anumite persoane sus-puse - suspectate de fapte de corupție (și nu vizăm aici doar parlamentari, apărați de o falsă imunitate) - rămân „intangibile" la acțiunile, în forță, de altfel, ale procurorilor DNA? Chiar, de ce?
Fapt este că acțiunea „în forță" a DNA trebuie continuată. Ba, încă, și intensificată. Deoarece, pe acest fond al hoției, România nu a putut face școli, spitale, autostrăzi, nu a cumpărat medicamente pentru bolnavi, nu a făcut irigații, nu a subvenționat agricultura, nu a protejat populația de inundații, nu a făcut locuințe ieftine și câte altele. Și toate acestea, pentru că, cel puțin până acum, așa cum două linii paralele nu se întâlnesc niciodată, tot așa nici agenda populației nu a avut șansa să se întâlnească cu agenda politicienilor. Dovada: averea românilor a scăzut cu 18% într-un singur an, de la 13.667 de dolari pe locuitor în 2013, a coborât la 11.191 de dolari în 2014, potrivit Institutului de Cercetare al Credit Suisse, a doua mare bancă elvețiană, citată de Agerpres. Prin comparație, averea populației din Europa a crescut în intervalul analizat cu 7,7 % la 76.300 miliarde de dolari, conform sursei citate.
De altfel și alte surse - precum sondajul realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie, citat de Agerpres - atestă că peste 60% din locuitorii României susțin că veniturile personale le-au scăzut (și în 2014); că există riscul de a sărăci și mai mult, în timp ce doar 27% consideră că acestea vor rămâne la același nivel, ca în 2014. Cauza? Aceeași: banul „luat" (furat!) din buzunarul cetățeanului nu ajunge acolo unde trebuie.
Concluzia? Una singură: acțiunile DNA trebuie continuate, deoarece pentru unii politicieni, miniștri, magistrați, oameni de afaceri, miliardari de carton, șpaga, mita nu mai e un vis, nici iluzie, e un mod de viață, un joc de poker în care ei trebuie să umfle potul. De aceea și „Dreptatea până la capăt" trebuie făcută nu doar în vorbe (în campaniile electorale), ci și în realitatea cotidiană. Dacă se vrea, cu adevărat, eradicarea corupției, în general, și a corupției politice, în special!
