Grădina de lângă casă - MURUL

Distribuie pe:

Din grădina de lângă casă a unui gospodar care se respectă nu trebuie să lipsească murul, un semiarbust introdus în cultură abia în urmă cu un secol de către englezi și americani. În România se cultivă din anul 1979, când s-au înființat primele plantații la Stațiunea pomicolă din Mărăcineni și la Băilești și Floresti. Datorită taliei reduse și pretabilității de a fi condus sub diferite forme, se poate cultiva cu succes în curțile caselor și în grădini. Fructele conțin mai puțin zahăr decât zmeura (3,5-6 la sută), dar mai acide și la fel de bogate în vitamina C (28,6-40,75 mg la sută). Murele sunt fructe perisabile, cu o slabă rezistență la manipulare și transport. Cea mai mare parte a producției se prelucrează sub formă de suc, sirop, gem, peltea, dulceață. Murul este important și din punct de vedere medicinal, frunzele se folosesc pentru efectul astringent și tonic, fiind recomandate pentru gargară în inflamațiile gingiilor, gurii și gâtului. Ceaiul din frunze este un tonifiant bun al organelor digestive. Fiind o plantă precoce, murul fructifică începând cu anul II de la plantare, iar în perioada de rodire maximă dă recolte de 18-20 tone /ha.

Murul este un semiarbust cu rădăcină perenă și cu tulpini care trăiesc 2 ani. Există soiuri de mur fără ghimpi care sunt mult mai productive, dar sensibile la ger și trebuie protejate pe timpul iernii prin plantare în locuri mai ferite și învelirea tulpinilor. Soiurile fără ghimpi au o coacere mai târzie, în luna octombrie. Murul intră în perioada de rodire deplină în anul IV de cultură. Această perioadă durează 12-15 ani, când plantația trebuie desființată.

Înmulțirea se poate face prin marcote, mai mult pentru murul sălbatic. Murul selecționat se poate înmulți prin butași de rădăcină, butași de tulpină, prin butași verzi, la jumătatea lunii iunie, sau prin butași lemnificați.

Lasă un comentariu