Sfântul Apostol Pavel îndeamnă într-una din epistolele sale să ne rugăm neîncetat, ceea ce pare un lucru imposibil la prima vedere. De altfel, acest îndemn atât de greu de realizat apare alături de alte două mari îndemnuri, care și ele par foarte greu sau chiar imposibil de realizat: să ne bucurăm pururea și să dăm mulțumire pentru toate. Aceste îndemnuri nu sunt însă imposibil de pus în practică. Sfântul Apostol Pavel când spunea acestea se adresa unor oameni duhovnicești. Un om duhovnicesc se roagă mereu, se bucură mereu și este mulțumit în permanență de viața sa.
Părintele Paisie de la Sihla pomenea un lucru foarte simplu:
Odată, a venit la mine, povestește părintele, o babă dintr-acelea credincioase, care m-a întrebat:
-Ce să fac, părinte, că eu nu știu carte și nu am învățat rugăciuni? Mă mântuiesc eu fără rugăciuni?
Și i-a zis părintele:
-Dar nu te rogi deloc?
-Ba mă rog!
-Atunci cum te rogi?
Zice aceea:
-Uite cum mă rog: când mătur prin casă, mă rog lui Dumnezeu: Doamne, curăță gunoaiele din sufletul meu, cum curăț eu gunoiul din casă, și să-ți plac ție cum îmi place mie casa curată. Când spăl rufele, zic la fel: Doamne, spală răutățile din sufletul meu, ca să fiu și eu curată, cum e o cămașă curată. Și așa zic la toate câte le fac. Oare-i bun așa?
-Așa să trăiești toată viața!
Asta-i rugăciunea minții necontenită. Adică: în toate împrejurările în care faci o treabă, să vezi prezența lui Dumnezeu și să faci treaba aceea, că poți s-o faci! Oamenii întreabă adesea: „Cât de mult trebuie să mă rog? N-ar trebui să revin la momentul în care am încetat să mă mai rog și să las problema în mâna lui Dumnezeu? Singurul răspuns este acesta: Roagă-te până când ți se împlinește rugăciunea, sau până când ești deplin încredințat în inima ta că se va împlini.
Hristos a Înviat!
