Istoria zbuciumată și plină de glorie a neamului românesc continuă. Vom continua și noi cu marele regret că încă nu s-a născut un regizor care să fie pătruns de fibra Istorică a poporului român. Da! Au fost ,,Dacii" a lui Sergiu Nicolaescu și „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu" al Malvinei Urșianu, cu excepționala interpretare a regretatului actor ardelean Gheorghe Mottoi. Dar e prea puțin. S-au cum spune nemulțumit de multe ori d-nul Lazăr Lădariu „Ceva nu se leagă...". De la marile premii cinematografice contemporane („Palme D'Or" de la Cannes și premiile „Ursul de Aur" și „Ursul de Argint" de la Berlin) și până la filmele istorice pe care le dorim, e o cale lungă, foarte lungă. Se va mai naște oare un al doilea Sergiu Nicolaescu? Istoria românilor din cele trei provincii care s-au unit definitiv la 1 Decembrie 1918 este fascinantă. Vom mai parcurge câteva file pe care istoria din liceu le menționează strict statistic și lapidar. Deși, zic eu, e așa de fascinantă încât s-ar putea extinde pe doi ani de studiu.
Enciclopediile istorice europene amintesc foarte vag de marii eroi ai neamului românesc. Dar există un domnitor care este omniprezent menționat. E vorba de Vlad țepeș. Era nepotul lui Mircea cel Bătrân. Tatăl său, domnitorul Vlad Dracul, și-a trimis cei doi fii, pe Vlad și Radu, ca ostatici la poarta otomană. Aici au crescut cei doi care urmau să devină ulterior domnitori ai țării Românești. Dar tot aici ei au asistat la cruzimile și ororile otomane și cu precădere la supliciul morții prin tragere în țeapă.
În nov. 1448, Vlad țepeș ajunge pe tronul țării Românești. În anul 1453 sultanul Mehmed II a cucerit Constantinopolul. Vlad va plăti tributul anual sultanului, dar în același timp jură credință regelui Ungariei. În iarna anului 1461, Vlad organizează o expediție antiotomană la sud de Dunăre, cauzând moartea a 20.000 suflete. Cei prinși erau trași în țeapă. Răspunsul lui Mehmed II nu s-a lăsat așteptat. A condus personal o expediție armată în țara Românească pentru a-l prinde și nimici pe Vlad. Raportul de forțe armate era de 4 la 1 pentru turci. Vlad a evitat cu multă dibăcie o confruntare directă, preferând o tactică de hărțuire și ambuscade. Mehmed II și otomanii lui întâlneau în drumul lor câmpii pârjolite, fântâni cu apă otrăvită și coline cu turci prinși și trași în țeapă. În noaptea de 18 iulie 1482, Vlad și câțiva cavaleri valahi, deghizați în straie turcești, pătrund în tabăra lui Mehmed II cu intenția temerară de a-l ucide pe sultan. Dar sultanul scapă, în timp ce turcii se măcelărau între ei neștiind care sunt oamenii lui Vlad țepeș. Mehmed II s-a îndreptat apoi spre Târgoviște. După cum relatează cronicarul bizantin Chalcocodil (desigur exagera ceva) Mehmed II a găsit aici, pe o distanță de 3 km lungime și 1 km lățime, o pădure de țepe în care erau trași circa 20.000 de turci. Oastea turcească s-a îngrozit având în față acest spectru terifiant. Mehmed a exclamat: „Această țară nu poate fi învinsă!" Și i-a hotărârea să se retragă. Practic, o victorie năucitoare a domnului valah, care a avut un ecou imens în Europa. Curțile princiare sărbătoreau evenimentul.
Anterior, Vlad făcuse ordine și în nordul țării Românești, trăgând în țeapă pe negustorii necinstiți, sași, unguri și români. O celebră stampă medievală îl înfățișează pe necruțătorul voievod mâncând. Stă la o masă în care o labă de urs era devorată cu tacâmuri de argint. În spatele său, în fel de fel de poziții contorsionate, stau cei trași în țeapă. Dar...
Stilul necruțător al voievodului i-a adus și mulți dușmani. A fost acuzat de sași că l-ar fi trădat pe aliatul său transilvan, Matei Corvin. La 26 nov. 1462, Vlad țepeș este capturat de mercenarul ceh, Jan Jiska. Înlănțuit, el este purtat prin principalele cetăți din Transilvania și apoi predat regelui Matei Corvin, care îl închide pe Vlad în castelul Vișegrad, la 10 km nord de Budapesta, pe malul Dunării. A fost o detenție timp de 12 ani (!), timp în care Vlad se distra trăgând în țeapă șobolanii din castel.
În anul 1476, după ce Ștefan cel Mare i-a bătut pe turci la Podul Înalt (lângă Vaslui), Ștefan și aliatul său transilvan, Matei Corvin, îl repun pe Vlad țepeș pe tronul țării Românești. A fost însă o domnie de scurtă durată (1475 - ian. 1477). Vlad participă cu Matei Corvin la o campanie antiotomană în Bosnia, cucerind orașele Sabac și Srebenica. Ca de obicei, turcii prinși vii sunt trași în țeapă. Vlad țepeș a fost asasinat în ian. 1477, undeva pe malul românesc al Dunării. Un turc care făcea parte din garda lui personală l-a lovit pe la spate și i-a tăiat capul pentru a-l duce ca trofeu sultanului Mehmed II. Se presupune că, corpul lui Vlad țepeș este îngropat undeva lângă o mănăstire pe malul Dunării. Și nu la Snagov, cum s-a crezut mult timp. Așa cum a relevat un recent film american despre viața lui Vlad țepeș, intitulat „Prințul întunericului", în mormântul de la Snagov s-au găsit doar oase de câine. Moartea aprigului domnitor valah rămâne un mare mister, dar viața acestui mare strateg și luptător antiotoman chiar ar merita un serial TV. Pentru că nu e cu nimic mai prejos decât viața coreanului Kim-Jun din „Zeul Războiului".
