1. „De m-ai omorî, păgâne, că eu cred în Dumnezeu, / N-ai ucide-a mea credință, ci ucizi doar trupul meu... / A-mi ucide doar credința ce mânia-ți stă s-aprindă, / Ar fi cum ai sta să sfărâmi soarele dintr-o oglindă, / Și, trupește, când mânia-ți va putea să mă omoare, / Sfărâma-vei doar oglinda, dar nu și cerescul soare".
***
2 „În fiecare om, e Dumnezeu / Cum diamantu-n rocă este-nchis! / De vrei să-l vezi și tu, o, frate-al meu, / Fă sufletul din tine paraclis: / Cioplește neîncetat în stânga zgurii / Ce s-a-nfrățit de veacuri cu argila; / Iubirea caldă pune-o-n locul urii; / În locul nepăsării, pune mila, / Și vei simți atunci, sub larga fire, / Lui Dumnezeu cum sufletu-ți se-nchină, / Cum cântă și se-nalță-n fericire, / Străluminat de marea lui lumină".
***
3. „Binele e-n sine turn de aur greu, / Pe a cărui scară sui la Dumnezeu... / Mâine poate-ncheie zilele-ți puține: / Deci, te-ntreabă: astăzi ai făcut vreun bine? "
Vasile Militaru (1885-1959), a fost un poet și scriitor naționalist, deținut politic sub regimul comunist din România. A publicat sub pseudonimul Radu Barbu.
Debutează cu versuri la numai 15 ani. Primul volum de versuri, „Strop de rouă", îi apare în anul 1919. Fiind remarcat de mai mulți oameni de cultură (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu), începe să publice în ziarul „Universul". Devine cunoscut printr-o serie de fabule. Temele predilecte ale poeziei sale sunt Ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, satul românesc. Pentru volumul „Psaltirea", a fost premiat de Academia Română. Opera de căpătâi rămâne „Divina zidire", la care a lucrat peste 25 de ani. După instaurarea comunismului i se propune ca prin poeziile sale să coopereze cu noul sistem, dar refuză spunând: „În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul". A primit o condamnare de 32 de ani. Vasile Militaru este autorul celebrei poezii
„A venit aseară mama", dedicată prietenului său, George Enescu, în 1930, care o pune pe note, fiind o capodoperă a genului. A fost bun prieten cu Sandu Tudor, unul dintre cei mai mari gazetari ai timpului și viitor monah, unul din inițiatorii „Rugului aprins". A murit ca martir în data de 8 iulie 1959, în închisoarea din Ocnele Mari.
„1001 CUGETĂRI"
