Foarte mulți oameni sunt dornici să știe ce este iubirea. Există câteva lucruri esențiale despre iubire, care ar fi bine să fie știute de oricine „iubește". Povestioara ce urmează a fost extrasă din Limonariul mirenilor, întâmplări de folos, apărută la Editura Egumenița:
„Nu trecuse nici un an de când Dumnezeu îi unise prin taina căsătoriei. Erau, într-adevăr, o pereche potrivită. El, funcționar la bancă. Ea, absolventă de liceu, politicoasă și plină de însușiri. Cunoștea limba franceză și pianul. Și era o gospodină deosebită. Toți îi lăudau… Însă uneori încercările vieții vin atunci când nimeni nu le așteaptă… Fără ca cineva să știe ce se întâmplă, Ioan s-a trezit într-o dimineață cu tulburări de vedere. Până la amiază orbise de tot. Jale și durere în casă. Tânăra soție, Maria, s-a îndurerat. Au fost chemați medici. I-au făcut examinări repetate. I-au dat medicamente. Însă nimic. Ioan nu vedea. Au trecut așa șase luni. Nici o ameliorare. Și într-o după-amiază Ioan a chemat-o pe Maria lângă el.
- Maria, a început să-i spună încet, cu emoție. Nici unul dintre noi nu și-ar fi putut închipui această întâmplare. Când s-a săvârșit Cununia noastră, toate erau bune. Astăzi însă!… M-am gândit bine.Și am hotărât. Consider că nu-i bine ca o fată tânără ca tine să-și îngroape tinerețile alături de un orb. Eu mă voi duce la un azil și voi trăi cu pensia pe care o primesc. Tu însă trebuie să te bucuri de viață. Ascultă! De astăzi îți dau dreptul de a divorța. Mergi și găsește-ți un tânăr care să te facă fericită… Acestea le-a zis, și ochii săi întunecați s-au umplut de lacrimi.
- Ioane, ce vorbe sunt acestea pe care le spui? Eu nu te-am luat pentru ochii tăi. Eu am iubit sufletul tău. Ce dacă ochii tăi vor fi închiși? Vor vedea ai mei. O să lucrez eu și vom trăi și noi și copiii noștri. Voi rămâne cu tine toată viața mea… Cu tine! Asta a spus și l-a îmbrățișat cu afecțiune. O, Dumnezeul meu! Cât de mare ești!
- Maria, Maria, draga mea soție, a strigat cu lacrimi în ochi Ioan, încep…, încep să văd iarăși… Iată! Te văd în fața mea, ca și înainte… Slavă ție, Doamne!
Au venit medicii. Au privit cu nedumerire. Într-adevăr! Ioan își recăpătase vederea!
Specialiștii au spus că emoția mare pe care a avut-o auzind cuvintele Mariei, i-au provocat un șoc puternic care l-a vindecat…Ceilalți însă nu au crezut. Au zis că Dumnezeu a răsplătit dragostea credincioasei soții… Astăzi au o familie fericită…"
Din volumul „Aștept să înflorească ruga mea", în curs de apariție la Editura NICO
