Când vorbim despre un graffiti? Sau mai bine zis ce este un graffiti? Agresați de semnele amorfe și neînțelese presărate pe zidurile clădirilor, pereții garajelor, gardurile parcurilor și te miri pe unde mai apar, neînțelegând sub nici o formă motivația care a stat la baza apariției mâzgălelilor lugubre sau viu colorate, fără acordul autorităților locale sau al proprietarilor locațiilor în care apar, ne punem întrebarea ce este de fapt graffiti? Cuvântul are origine greacă, pornind de la graphein - a scrie, sau are origine italiană, pornind de la graffiato - zgâriat? Cert este că, la noi, cuvântul definește procedeul prin care, folosindu-se diferite instrumente, sunt lăsate urme vizibile în locuri care pot constitui o veritabilă tablă de afirmare a unor porniri creatoare îndoielnice. Cert este că, indiferent dacă se folosesc markere, sprayuri, pensule, cărbune sau orice alt instrument, activitatea de a imprima în diverse locuri, publice sau private, mesaje sociale, politice, injurii, laude sau, pur și simplu, desene de orice fel, are un caracter ilicit.
Nu putem însă să ignorăm faptul că, graffiti nu este menit întotdeauna să distrugă și să atragă oprobiul cetățenilor. În cazul în care această activitate este corect înțeleasă și se desfășoară într-un cadru organizat, ea poate acoperi în mod artistic cicatricele unui oraș, paragina unor zone în care modernizarea încă nu a ajuns sau ruina unor clădiri abandonate. Ochiul privitorului se poate bucura dacă, în locul mesajelor și semnelor de vandalism stradal, întâlnește personaje ieșite dintr-o imaginație clocotitoare, înlănțuite în scene din povești suprarealiste, cu un mesaj artistic pozitiv, îndreptat spre nevoia urbanului de renovare, construire sau decorare.
Prin urmare, graffiti poate fi privit și ca un mod de vandalizare a orașului, dar și ca o formă de artă stradală. Diferența dintre cele două viziuni este dată de emoția estetică transmisă, de poziționarea lucrării și de acceptul proprietarului locației în care este expusă. Sperând să nu mai asistăm la distrugerea pereților proaspăt renovați ai unor clădiri din patrimoniul orașului sau ai blocurilor recent reabilitate, trebuie să informăm că, în România, începând din anul 2011 se organizează la Timișoara, pentru toți artiștii de gen, un festival la care grafferii români își pot exprima în mod liber spiritul creativ, fără a afecta în mod negativ spațiile publice și private în care conviețuim.
