Cu mai mulți ani în urmă, doi frați, care dețineau o prăvălie într-un mic orășel de țară, au constatat cu stupoare că multe dintr-o serie de articole de pe rafturile lor dispăruseră, deși în urma inventarului reieșea că nu fuseseră vândute. Frații au tras concluziile lor și după o vreme au încercat să rezolve problema. În final, unul din ei a venit cu un plan. S-au urcat în pod și au făcut o gaură în tavan. Iar apoi, pe rând, unul din ei stătea în postul lui de observație, pe când celălalt se ocupa de clienți. Ceea ce au descoperit cu privire la unii din concetățenii lor a fost uluitor! Cu toate acestea n-au adus nici o acuzație fățișă. În schimb, au lăsat să se înțeleagă că în tavan există un orificiu. Furtișagurile au încetat aproape instantaneu! Dar, uneori, frații observau amuzați câte un cumpărător care se plimba prin magazine și își ridica brusc privirea în tavan, cu un oarecare sentiment de vinovăție întipărit pe figură.
Mulți din semenii noștri se comportă ca și cum, „acolo sus" n-ar fi nimeni care să vadă ceea ce fac ei pe pământ.
Din volumul „Aștept să înflorească ruga mea", în curs de apariție la Editura „NICO"
