VINUL: BINECUVÂNTARE SAU BLESTEM?

Acceptând vinul ca pe una din bucuriile pe care Dumnezeu le-a creat pentru om, creștinismul previne totodată împotriva excesului pe care îl socotește un păcat. Știm din multe scrieri biblice ale timpului că băutura obișnuită și cea mai des folosită era vinul, deoarece strugurii au fost îndeletnicirea și la îndemâna oamenilor. Dintotdeauna marea majoritate a semenilor s-au înfruptat și se înfruptă din dulceața vinului, licoarea lui Bachus, mai ales cu ocazia sărbătorilor creștine, servind pe domnul, bucurându-se și înveselindu-se.

Nu întotdeauna! Mulți credincioși se fereau cu strășnicie să se atingă de această băutură, în virtutea legământului prin credință față de Dumnezeu. Preoților nu le era permis în Biserică să bea vin înainte de oficierea serviciului. Apoi grăind Domnul către apostoli, a zis: „Vin și sicheră să nu beți, nici voi, nici fiii voștri când intrați în lăcașul sfânt sau vă apropiați de jertfelnic. Acesta-i așezământul veșnic al neamului vostru ca să puteți deosebi cele sfinte de cele nesfinte, și cele curate de cele necurate."

Într-un pasaj din scrierile babiloniene se spune că vinul a fost creat numai în scopul de a consola pe cei mâhniți și întristați. Același pasaj, în mod hiperbolic, spune că atunci când într-o casă vinul este vărsat ca apa, aceasta aduce binecuvântarea casei respective prin Dumnezeul atotputernic.

Erudiții noștri au stabilit că un învățat sau un conducător care a băut o cantitate cât de mică de vin nu are cădere să se pronunțe în chestiuni ale obștii, existând prezumpția că n-are limpezimea minții necesară. Biblia și scrierile ei ne previn deseori împotriva urmărilor funeste ale beției. Un anume profet, vorbind despre orgii de beție, spunea: „Dar și aceștia se clatină de vin și rătăcesc drumul din pricina vinului și băuturilor țării; preotul și prorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiți de vin, au amețeli, în vedenii se înșală, în hotărâri șovăiesc."

Toate acestea nu trebuie desigur înțelese ca o dezaprobare categorică a consumului de vin. Luat cu măsură, vinul este una din bucuriile vieții, înveselește inima omului, făcând să lucească cu mai multă strălucire fața de bucurie și îndepărtându-i tristețile. Vinul poate constitui o alinare, fie și fugară, a suferinței omului aflat în necaz. Nu se cuvine celor sus puși să bea vin și băuturi îmbătătoare, ca nu cumva bând să uite legea și să judece strâmb pe cei sărmani.

În cadrul cultului, vinul are o funcție rituală, iar cele mai răspândite ceremoniale în care se folosește vinul după slujba religioasă sunt sărbătorile de Paști și de Crăciun. Cea mai de seamă calitate a unui păhărel e că îți oferă, pe lângă prilejul de socializare, ocazia să rostești „Binecuvântat fii Tu stăpâne a universului care ai creat toate câte există". De aici obiceiul ca de sărbătorile creștine sau atunci când se serbează un eveniment fericit în familie să se ofere un păhărel de vin.

În concluzie, se poate afirma că învățăturile creștine nu numai că interzic consumul de vin, ci recunosc virtuțile sale, motiv pentru care este folosit în ceremonialul religios. Totodată, suntem preveniți împotriva abuzului, beția fiind condamnată cu severitate dintotdeauna. Deci, depinde numai de noi înșine ca vinul să fie o binecuvântare sau un blestem.

 

Lasă un comentariu