Venise timpul ca Domnul Hristos să se înalțe la tronul Tatălui Său. Ca un biruitor dumnezeiesc, El era gata să se reîntoarcă în curțile cerești cu trofeele biruinței. Înainte de moartea Sa, El spusese înaintea Tatălui Său: „Am sfârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac." (Ioan, capitolul nr. 17, versetul nr. 4). După înviere a mai zăbovit un timp pe pământ, pentru ca ucenicii să se obișnuiască cu El, în trupul Său înviat și preaslăvit. Acum, era gata să-și ia rămas bun. El dovedise faptul că este un Mântuitor viu. Ucenicii Lui nu mai trebuiau să vorbească despre El ca fiind în mormânt. Ei puteau să se gândească la El ca la o persoană proslăvită înaintea Universului ceresc. Ca loc pentru înălțarea Sa, Iisus alese acel colțișor de atâtea ori sfințit de prezența Sa, pe când locuia printre oameni. Nici muntele Sion, locul cetății lui David, nici muntele Moria, locul unde se găsea templul nu aveau să fie cinstiți în felul acesta. În locurile acelea Domnul Hristos fusese batjocorit și lepădat. Acolo valurile milei, deși veneau printr-o tot mai crescândă revărsare a dragostei, au fost respinse de inimi tari ca stânca. Din locurile acelea Domnul Hristos, istovit și împovărat, plecase să afle odihna pe Muntele Măslinilor.
Nu ca un om al durerilor, ci ca un împărat plin de slavă și biruitor va sta El pe Măsliniș, iar glasurile celor răscumpărați, întocmai ca o oaste numeroasă, vor face să răsune puternic aclamația: „Încoronați-L ca Domn al tuturor". Hristos locuise în lume 33 de ani. El suferise disprețul, insultele și batjocura ei, fusese lepădat și răstignit. Acum, când era gata să se înalțe la tronul slavei Sale - în timp ce privea din nou la nerecunoștința oamenilor, pe care venise să-i salveze - nu cumva va retrage de la ei simpatia și iubirea sa?
Făgăduința sa pentru cei iubiți, pe care-i lasă pe pământ este: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului" (Matei, capitolul nr. 26, versetul nr. 20).
Pe când se ridica spre cer, ucenicii înmărmuriți urmăreau cu ochii încordați să poată prinde și cele din urmă raze de la Domnul lor care se înălța. Se întoarseră și văzură doi îngeri în chip de oameni, care le-au vorbit, zicându-le: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Iisus care s-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel, cum l-ați văzut mergând la cer." (Fapte, capitolul nr. 1, versetul nr. 11). Hristos se înălțase la cer având chip de om. El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea (Apocalipsa, capitolul nr. 1, versetul nr. 7). „Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos" (Tesaloniceni, capitolul nr. 4, versetul nr. 16). „Și după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce și vă voi lua cu mine, ca acolo unde sunt eu să fiți și voi" (Ioan capitolul nr. 14 versetul nr.3).
Cu bucurie, ei relatau minunatul fapt al învierii lui Hristos și înălțarea Sa la cer, iar mântuirea lor era primită de mulți în temere sfântă, și-au plecat capetele în rugăciune, repetând asigurarea: „Orice veți cere de la Tatăl în numele meu, cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan capitolul nr. 16, versetul nr. 23, versetul nr. 24). „Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!" (Romani, capitolul nr. 8, versetul nr. 34). „Iar ziua cincizecimii le aduse plinătatea bucuriei, prin prezența Mângâietorului, exact așa cum făgăduise Hristos. Unde este El, acolo va fi și Biserica Sa. Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută" (Psalmul capitolul nr. 85, versetul nr. 10). Brațele Tatălui cuprind pe Fiul său și se dă porunca: „Toți îngerii lui Dumnezeu să se închine!" (Evrei capitolul nr.1, versetul nr. 6) .
„Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda" (Apocalipsa capitolul nr. 5/12). Iubirea a biruit. Cel pierdut a fost găsit. Cerul răsuna de glasuri care proclamau cu tărie: „A celui ce șade pe scaunul de domnie, și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!" (Apocalipsa capitolul nr. 5, versetul nr. 13). De la scena aceea de bucurie cerească ne revine pe pământ ecoul minunatelor cuvinte ale lui Hristos: „Mă sui la Tatăl meu și la Tatăl vostru" (Ioan capitolul nr. 20/17). „Familia din cer și familia de pe pământ sunt una. Domnul nostru s-a înălțat pentru noi și tot pentru noi trăiește: De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei" (Evrei capitolul nr. 7, versetul nr. 25).
