Din ofertele cinematografice de săptămâna trecută, am vizionat două filme, „Răzbunătorii" cu Robert Downey jr., senzațional, ca apariție, fiindcă la interpretare l-am reținut mai bine din biografia lui Charlie Chaplin, filmul actual fiind mai mult pentru adolescenți și chiar copii, mi s-a părut mai mult ca o... bandă desenată interpretată de mari actori (și Downey jr. e între cei 100 de evrei celebri de la Holywood!) Am revăzut Cel ales, un film românesc de excepție, despre care am mai scris, recompensat cu multe premii în străinătate, Bogdan Stanoevici ridicându-se la valoarea oricărui actor nu doar francez (a jucat mult în Franța și asta se vede! Ca și Mădălina Constantin, o surpriză deși în rol episodic, în rolul soției - ultima iubită a regretatului Adrian Pintea, fosta lui studentă, o actriță foarte asemănătoare Isabellei Adjani, trăiește și ea în Franța de mult timp, vorbește o franceză impecabilă și e aceeași prezență de balerină ca și în UNATC unde am fost colege de generație, în același an, cel al treilea de facultate, ea, la actorie, eu la teatrologie și critică de film). Actorii noștri nu doar că egalează starurile din Occident, fără nici o îndoială, dar de multe ori le și întrec. Altă ofertă de la Arta„Viața bate filmul" este un film drăguț, dar nu ieșit din comun. Din cronicile apărute în România, filmul este descris ca „o comedie inteligentă" deși eu sincer nu am prea râs, fiindcă era despre o prostituată care ajunge celebră și joacă altă prostituată, parcă filmul ar vrea să găsească o scuză acestei „profesii" - „de fapt sunt o muză, inspir starea de bine a bărbaților", spune interpreta principală care pe mine nu m-a convins deloc nici ca actriță, nici ca gen de frumusețe, având un accent forțat, care nu știu dacă a ținut de regie. Trimiterile la Audrey Hepburn și Mic dejun la Tiffany, filmul având același subiect, aluziile că „prostituția era o meserie sacră în vechime, bla, bla, sunt scuze puerile, ca și cea „sunt actriță, fac asta doar ca să-mi câștig existența și să mă pot prezenta la castinguri", precum și faptul că apare la brațul lui Quentin Tarantino la final, un alt „mentor", nu justifică suma fabuloasă pe care un milionar i-a dat-o acesteia ca și altele „ca să nu mai facă asta decât din dragoste", actrița mi s-a părut foarte slăbuță la propriu și figurat, chiar dacă are ochi albaștri. Regia lui Peter Bogdanovich mi-a plăcut însă, a fost un deliciu pentru cei care iubesc viața de dincolo de scenă, repetițiile, mai ales pentru cineva care provine din acest mediu și a luptat mult pentru a fi în această lume! Singura actriță care a convins este Jeniffer Aniston în rol secundar, psihoterapeuta actriței - foste prostituate. Eu din cele trei filme vizionate îl prefer tot pe cel românesc, Cel ales, din care nu lipsesc de asemenea, secvențele „picante", dar nu este deloc vulgar, spre deosebire de acesta, care a fost prea „piperat", semănând cumva cu „Cele 50 de umbre ale lui Gray" care a rulat de Ziua Îndrăgostiților! Vă recomand în continuare filmul cu Bogdan Stanoevici, care ține, alături de Robert Downey jr., afișul din fața cinematografului târgumureșean, dar filmul este mult mai bun...!
