„Când privesc cerul cu milioane de sori care luminează de sus și-și urmează căile cu o precizie veșnică, sufletul meu se înalță către izvorul cel dintâi al acestor făpturi - Dumnezeu".
Ludwig van Beethoven (1770-1827), compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică a muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare. La vârsta de 10 ani a început să ia lecții de muzică, după care, cu ajutorul Arhiepiscopului de Bonn, pleacă la Viena în anul 1787, unde a luat lecții de la Mozart. Călătorește în aproape toate marile orașe ale Europei. Simfonia a IX-a i-a adus un succes triumfal, aproape revoluționar, încât în prezența familiei imperiale a primit cinci salve de aplauze. Moare în urma unei boli de ficat, iar la înmormântarea lui au participat mii de locuitori ai Vienei.
***
„Religia înseamnă să faci ceea ce e drept, înseamnă să iubești pe aproapele tău, să-l slujești și să fi umil în viață".
Ralpf Waldo Emerson (1803-1882), poet, eseist american, liderul mișcării transcendentale de la începutul secolului al XIX-lea. A fost considerat unul din cei mai mari oratori ai epocii sale, un om care putea cuceri masele cu vocea adâncă, cu entuziasmul său și cu respectul egalitar pentru audienți. Militarea lui pentru abolirea sclaviei avea să-i atragă antipatia unui sector de populație. A fost influențat la începuturile activității literare de eseurile scriitorului francez Montaigne. Nu l-a citit pe Kant, dar a citit interpretarea lui Coleridge a idealiștilor transcendentaliști germani, lectură care l-a condus spre ideile despre Dumnezeu și suflet. Rugat, către sfârșitul vieții, să-și rezume activitatea, Emerson a declarat că rolul principal al doctrinei sale rămâne ocupat de „infinitatea omului intim".
***
„Dumnezeule, dă-mi harul să cunosc cum ceea ce nu mi-ai dat mie să fac, tu ai altuia să facă, și lasă-mă să fac ceea ce Tu dorești să fac".
Soljenițîn Aleksandr (1918-2008), romancier rus, activist și dizident anticomunist. El a făcut cunoscut întregii lumi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, el a reușit să publice o serie de cărți, printre care cele mai cunoscute sunt „Arhiperlagul Gulag", „Pavilionul canceroșilor" sau „O zi din viața lui Ivan Denisovici". Pentru forța etică cu care a continuat inalienabile ale literaturii rusești, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce regimul comunist s-a prăbușit.
„1001 CUGETĂRI"
