În viața politică, ca și în cea bisericească, episcopii și cei ce conduc țara au nevoie de ajutorul consilierilor, al sfetnicilor, cum erau numiți altădată. Când aceste funcții sunt ocupate de oameni mediocri, au de suferit de pe urma nepriceperii lor nu numai oamenii de rând, ci chiar și cei cărora acești „sfetnici" le slujesc. Se spune că odinioară un domn a vrut să-i învețe minte pe sfetnicii săi, care erau nu prea inspirați și nici ingenioși. Umblând împreună cu ei prin țară, domnul văzu un cioban pe deal și îi zice:
- Moșule, când a căzut zăpada pe deal?
- Vreo doi ani în urmă, - răspunse ciobanul.
- Dar pe vale?
- Pe vale, abia anul acesta.
- Să știi - zice împăratul - că o să-ți trimit degrabă oi la tuns.
- Bine, Măria ta.
Împăratul plecă mai departe, iar sfetnicii îl întrebară:
- Măria ta, spune ce înseamnă cuvintele tale spuse ciobanului?
- Cum? - se miră împăratul – voi sunteți consilierii mei și nu știți ce înseamnă aceste cuvinte? Vă dau trei zile de răgaz, și dacă în acest timp nu aflați înțelesul lor, vă dau jos capetele! Sfetnicii s-au mai informat pe aici, pe acolo, însă nimeni nu cunoștea sensul cuvintelor. Văzând că se apropie sorocul, au mers la cioban și l-au rugat să le lămurească el înțelesul dialogului misterios. Ciobanul a spus că îi ajută, dar cu condiția că fiecare sfetnic îi va da câte o mie de galbeni. Consilierii nu au avut încotro, pentru că le era mai scump capul decât galbenii. După ce a încasat banii, ciobanul le-a lămurit:
- Când împăratul m-a întrebat de zăpada căzută pe deal, el vrut să mă întrebe când mi-a însurit capul. Iar zăpada pe vale însemna însurirea bărbii mele.
- Dar ce înseamnă oile tunse?
- Păi, aceștia sunteți chiar voi!
Din volumul „Aștept să înflorească ruga mea", apărut la Editura „NICO"
