Când nu-i motivație, nu-i nici educație

Distribuie pe:

Nu puțini sunt cei care susțin că în România lipsește principala motivație pentru existența unui sistem educațional calitativ. Întrucât șansele unui tânăr educat și calificat să urce pe scara socială în România sunt aproape nule, unicul avantaj al unui tânăr „școlit", civilizat și calificat este posibilitatea de a pleca mai facil din țară și șansele mai mari de a-și găsi în Vest un loc de muncă bine plătit.

Ce-i drept, nici autoritățile nu sprijină educația. Dimpotrivă, o discreditează. Fostul președinte al României, bunăoară (despre Băsescu e vorba), trebuia să fie un formator de opinie, atât prin declarații, cât și prin comportament. Dar, din păcate, comportamentul acestuia (timp de 10 ani de mandat, două la număr) nu a făcut altceva decât să discrediteze însăși ideea că un tânăr să învețe mult ca să obțină succes în viață. Clasa politică ar trebui să înțeleagă că România, în afară de bucătari, chelneri și mecanici auto ar avea mare nevoie de ingineri, geologi, economiști și manageri competenți. Perspectivele economiei noastre depind foarte mult de „factorul uman" și de nivelul de competență de care va da dovadă forța de muncă din România. Dacă sistemul educațional va rămâne în continuare o „fabrică de diplome" așa cum este astăzi, sau va deveni un producător de chelneri și mecanici auto (necesari și ei, nimic de zis), așa cum și-a dorit fostul președinte Băsescu, atunci România nu are ce căuta în Europa secolului XXI.

Ultimele bacalaureate, un semnal de alarmă!

Lasă un comentariu