Cuvântul „agent", în sensul gramatical, înseamnă „cel care acționează, autorul acțiunii."
Termenii regenți ai complementului de agent sunt verbele la diateza pasivă, reflexivă cu valoare pasivă, adjective cu sens pasiv (deseori formate cu un sufix neologic: -bil).
Ex. „În cinstea ta / Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, / Voi scri trei ode, / Trei romanțe, / Trei elogii, / Și trei sonete./ Și-n cinstea ta, / Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, / Din fiecare vers voi face / Câte-un breloc de-argint…"
Verb cu sens pasiv este, în textul reprodus, au fost cântate poate avea ca un complement de agent (de poeți). Forma scri este preluată din poezie, folosită pentru păstrarea metricii versului (măsura și ritmul).
„Pustie și albă e camera moartă… Și focul sub vatră se stinge scrumit…/ Poetul, alături, trăsnit stă de soartă" (Al. Macedonski). Complementul de agent are ca termen regent un verb la participiu trăsnit. Între complement și cuvântul determinat se află predicatul verbal stă. Despre funcția sintactică a participiului aș adăuga că este element predicativ suplimentar (cu posibilitatea disocierii acțiunilor) adică a cincea parte de propoziție, încă neacceptată de toți cercetătorii din domeniul gramaticii. În exemplul „Textul a fost inatacabil de către cei prezenți la dezbaterea articolelor propuse", adjectivul format cu sufixul neologic - bil, având funcția sintactică de nume predicativ, are ca termen subordonator un complement de agent exprimat prin adjectiv participial, devenit, prin conversiune, substantiv (de către) cei prezenți.
Theodor Hristea în „Sinteze de limba română" observă că adjectivele derivate cu sufixul - bil sunt (în mare parte) de proveniență verbală: rezolvabil, atacabil (chiar), băubil. (p. 354)
În limba latină, complementul de agent este prezent la dativul autorului. Ex. Patria omnibus amanda est (Patria trebuie să fie iubită de toți). Dativul autorului omnibus este tradus în limba română prin pronumele nehotărât la cazul acuzativ (Gh. I. Șerban - Compendiu de gramatică).
Tot în această lucrare, am întâlnit termenul „pasivizare", o trecere a verbelor de la diateza activă la cea pasivă și prin urmare folosirea complementului de agent.
„Quanti quique amicos facit, tanti ab amicis fit" (Fiecare atât cât își prețuiește prietenii, tot atât este și el prețuit de prieteni). Verbul prețuiește este la diateza activă (își este un atribut pronominal - prietenii săi) iar verbul este… prețuit este la diateza pasivă, având complementul de agent de prieteni.
Exemplul ales este potrivit pentru a menționa că acest tip de complement este numit și subiect logic (care nu trebuie confundat cu subiectul gramatical).
Gramaticile școlare cuprind multe exerciții de trecere de la diateza activă la cea pasivă și diferențiază subiectul logic (complementul de agent, ca autor al acțiunii) de subiectul gramatical, care (cu excepții sau aparente excepții) se află la cazul nominativ.
Construcția pasivă din exemplul „Cel dintâi trotuar de lespezi de piatră a fost așezat (s.n.) de un primar isteț, care s-a gândit să lege casa domniei sale de primărie" (M. Sadoveanu) poate deveni: Un primar isteț s-a gândit să așeze piatra și să facă un trotuar de la casa domniei sale până la primărie... Isteț primar... poate că apoi și-a extins planul...
Oricum, în exemplul al doilea, intenția noastră a fost de a transforma complementul de agent în subiect gramatical (de un primar - din primul exemplu) devine subiect: un primar.
