După nopți petrecute în fața televizorului, când ni se urcă tensiunea văzând cât și cum a fost furată această țară de toate partidele aflate le guvernare, aflăm că, în unele sondaje, președintele Băsescu se mai bucură încă de încrederea a peste 15 la sută dintre cei chestionați.
Niște tâmpiți! exclamați dumneavoastră cu năduf și pe bună dreptate. Și cum să nu fiți niște tâmpiți, dacă după ce acest regim de tristă amintire v-a furat pe față, v-a redus pensia și retribuția, v-a închis școli și spitale, iar după toate astea voi îi mai acordați încă fostului președinte atâta încredere.
Așa am crezut și eu că stau lucrurile până când m-am dumirit, ajutat fiind de un bun cunoscător al fenomenului. Acesta mi-a demonstrat că nu cei 15 la sută sunt tâmpiți, ci noi, restul de 85 la sută suferim de această boală, pentru că, în cei 15 la sută doar un procent infim de subiecți au avut de suferit cu adevărat de pe urma acestor măsuri. Marea majoritate din acest procent sunt cei cărora regimul le-a dat „liber la furăciune", cei care au mituit și aranjat apoi tunurile de milioane cu care s-au îmbogățit peste noapte, cohortele de funcționari din guvern care au avut șansa de a avea dreptul de a aproba ceva și pentru care solicitantul era amânat până când mita, ca adevărată politică de stat, a început să funcționeze ca unsă. Au venit la rând notarii, funcționarii publici din administrația locală, juriștii, polițiștii, recuperatorii etc., etc, cancerul acesta întinzându-se în întreaga societate. Totul era posibil cu condiția să „cotizezi" cu o parte din sumă la partidul aflat la guvernare. Luând ca exemplu o balastieră schema funcționa cam așa: din contravaloarea a 10 camioane de pietriș 2 aveau acte în regulă „pentru acoperire" 6 erau fără acte, reprezentând câștigul curat al patronului, 2 reprezentau „cotizația" la partid. Cu cât erai mai mare și mai bănos, cu atât creștea și cota parte pe care o donai partidului. Totul se făcea discret, „la termen", fără crâcneală, în liniște, neștiut de „gloată", sens în care această lume pestriță era împăcată cu situația. Ei au fost așa-zișii norocoși ai sorții, „gulerele albe", adică cei care acum încep să regrete regimul pe care l-au pierdut, simțind în spate, departe încă ce-i drept, zornăit discret de cătușe. Dar să nu trageți cumva speranța, voi adevărații tâmpiți, fraieriți, înșelați, bătaia lor de joc, că aceștia vor plăti cumva cu averile lor pentru tot ce și cât au furat din truda voastră zilnică. Băsescu, Udrea, Videanu, Blaga, Olteanu, nu vor face nici măcar un minut de pușcărie, pentru că, pentru ei au trudit până acum o armată întreagă de „îndatorați" ca să-i „albească", să-i curețe de toate mizeriile în care s-au implicat cei în cauză ani buni.
Și atunci spuneți-mi, nu voi cei 85 la sută sunteți adevărații tâmpiți, cei care i-ați răbdat la guvernare atâta timp, cei care v-ați gârbovit, fără să reacționați în vreun fel ani la rând sub povara umilitoarelor nevoi zilnice, crezând că sacrificiul vostru va fi înspre binele țării? Și, Doamne, cum i-ați mai crezut pe ei când se văicăreau că de vină este criza, că fără sacrificiul fiecăruia din voi țara se va prăbuși, că nu sunt bani pentru infrastructură, pentru întreținerea școlilor, a spitalelor, că sunt prea mulți funcționari și în acest timp ei mânăreau milioane de euro și de dolari, punându-le în conturi bine ascunse pe care nimeni nu o să-i găsească vreodată. Acum stau liniștiți, știind că traiul lor și al neamului lor este asigurat pe generații întregi de acum înainte, ba încă unii dintre ei se mai și „bagă în seamă", visând din nou la guvernare, tocmai pentru că au văzut că reacția societății este foarte slabă, anemică, mai mult un spectacol lung, obositor, al cărui final va deveni în curând plictisitor, iar ei, până la urmă, nu vor păți absolut nimic.
Și ce facem noi cei 85 la sută în acest timp? Privim toată seara la televizor ca tâmpiții acest spectacol, încă antrenant, dătător de speranțe că ceva se va schimba în bine și pentru cei mulți, și vedem iar cum „părțile beligerante" se spurcă între ele în fața camerelor de luat vederi, de ochii lumii, cum mint cu nerușinare, deși fiecare din ele cunosc adevărul, cum ce spun astăzi mâine retractează fără pic de rușine, cum se scuză și se acuză pe rând promițându-și unii altora ani grei de pușcărie, iar a doua zi la votarea unor legi, în care voi cei mulți vă puneți atâtea speranțe, totul iasă așa cum s-au înțeles ei, pe furiș, în spatele cortinei, prin reprezentanți, iar noi rămânem, ca și altă dată, prostiți, cu ochi-n soare. Jalnic, penibil spectacol pe care îl urmărim de peste 25 de ani, de când mult dorita democrație a fost și mai este încă înțeleasă de fiecare cum vrea el. Până atunci „actorii principali" închid încă ochii, deschid buzunarul, lăsând ca în schimbul unor „atenții', de nelepădat, să ni se radă pădurile, să rămânem fără gaz, petrol, sare, ape minerale, iar dacă o mai ținem așa, într-o zi ne vom trezi și fără pământul de sub picioare.
De-asta vă spun vouă, dragii mei tâmpiți, mai treziți-vă odată și faceți să fie, cât mai sunteți încă trăitori în această lume și vrerea voastră! Prin asta nu s-ar face decât minima dreptate aici pe pământ, că în ceruri, cu siguranță, va avea cine să o facă.
