Intelectualii români și maghiari iau atitudine în cazul retrocedării abuzive de la Arcuș

Centrul Cultural Arcuș din Covasna este asaltat de executorii judecătorești. O decizie aberantă a ÎCCJ face ca „perla" Ministerului Culturii din Ardeal să ajungă în mâna unor moștenitori ciudați, unguri din Africa de Sud, reprezentați de avocatul Kincses Elöd.

Castelul și parcul din Covasna, în pofida dovezilor prezentate de cotidianul.ro, sunt prada unor interese obscure, după ce un procuror, din DNA Brașov, a dat verdictul NUP (neînceperea urmăririi penale), având elementele clare de începere a investigației. Ministerul Culturii, administrator, și Ministerul Finanțelor, proprietar, ca în atâtea alte rânduri, au dat dovadă de o pasivitate vecină cu complicitatea.

Oameni de artă și cultură, români și maghiari, s-au solidarizat într-o acțiune fără precedent, pentru a păstra un centru de excelență, administrat impecabil de-a lungul anilor de directorul Kopacz Attila. Până și consilierul pe probleme de cultură al premierului ungar Viktor Orban, poetul Géza Szõcs, nu înțelege cum de este posibil așa ceva. Peste două sute de personalități ale culturii românești și universale au semnat o petiție prin care se solicită reanalizarea cazului Arcuș. Iată și câteva opinii selectate ad-hoc: Acad. Răzvan Theodorescu, președintele Secției de Arte, Arhitectură și Audio-vizual a Academiei Române: „Centrul de Cultură de la Arcuș a organizat, ani de-a rândul, manifestări de înalt prestigiu, care au întreținut în Covasna spiritul românismului și au militat, în același timp, pentru prietenia culturală între români și maghiari. Păstrarea acestui spirit al Arcușului are o importanță politică și culturală de prim ordin, iar pierderea sa ar fi o pagubă imensă pentru nația noastră."

Mihai Mălaimare: „Poate că salvarea Arcușului ar purta semnificația sfârșitului epocii de jaf material și de dezinteres moral față de valorile acestui neam. Ar putea fi o astfel de bornă și nu ar trebui ratată. Între un cazinou și un centru cultural, pentru tot ceea ce reprezintă istoria noastră, pentru tot ceea ce ne place să credem că suntem noi, nu ar trebui să existe nici cea mai mică ezitare. Arcușul aparține culturii românești și așa trebuie să rămână!"

Gheorghe Zamfir: Referitor la acțiunile culturale din 2012, de la Centrul de Cultură Arcuș, declar că a fost un moment unic și irepetabil. În afara faptului că a fost vorba de primul Festival Internațional de Nai Gheorghe Zamfir în care s-au implicat persoane și personalități de marcă din acest domeniu, este de remarcat și faptul că locurile în care festivalul a avut loc au fost de excepție; Biserica Sf. Petru și Pavel (concert de nai și orgă) din Brașov, Centrul de Cultură Arcuș (concert cameral cu cvartet de coarde și nai) și Teatrul din Sfântu Gheorghe (concert cu taraf). Organizarea a fost excepțională, având în vedere amploarea evenimentului, iar Centrul de Cultură Arcuș, alături de Uniunea Muzicienilor Interpreți din România, a avut un rol esențial. Din toate punctele de vedere este extrem de lăudabil și vreau să spun că ar fi de dorit ca astfel de evenimente și spații să existe din ce în ce mai mult și să se repete mai des la toate nivelele."

Felicia Filip: „Vocea umană are o altă energie, atunci când se face auzită la Centrul de Cultură Arcuș. Fie că este vorba de saloanele sale, fie că ne referim la spațiile în aer liber, artele spectacolului muzical au reușit, de fiecare dată, să își atingă menirea în acest loc. Concertele pe care le-am susținut aici și masterclassul la care am predat îmi sunt argumentele pentru care pot susține acest lucru. Centrul de Cultură Arcuș este un punct de referință în spațiul cultural românesc și trebuie să rămână așa, pentru că acolo unde nu mai avem cultură ne trădăm pe noi înșine!"

Cristian Mihăilescu: „Școala de Toamnă Seri Albastre reprezintă o acțiune unică în peisajul cultural românesc. Datorită climatului și energiei pozitive pe care le degajă Arcușul, studenții se simt mai aproape de dascăli, iar aceștia, la rândul lor, fac un salt peste timp, devenind dornici de a învăța. Fiecare masterclass pe care l-am susținut la Centrul de Cultură Arcuș a dat roade în timp. Cursanții, pe care îi cunoșteam mai demult, au revenit în băncile Universității mai deschiși, mai pregătiți de a învăța, împărtășind din experiența lor colegilor. Arcușul trebuie să rămână focarul de cultură ce și-a căpătat, pe drept, un nume, un prestigiu și o aură - Aura inconfundabilă a culturii, a civilizației."

Miltiade Nenoiu: „Centrul de Cultură Arcuș este punctul în care artele au reușit întotdeauna să se întâlnească și să devină auzite marelui public. Activitățile pe care Uniunea Muzicienilor Interpreți din România le-a organizat aici fac parte din strategia națională de promovare a culturii române și, mai ales, a tinerilor artiști talentați. Nu cred că este fondată acțiunea de eliminare a culturii din acest spațiu esențial, care și-a dovedit nivelul și importanța națională de-a lungul anilor și care a ajutat la omogenizarea culturală a spațiului în care se află."

Attila György, scriitor, redactor al publicației „Székelyföld": „Fără îndoială, Centrul Cultural Arcuș este, în zilele noastre, organic legat de viața cultural-artistică ardeleană, ca și de cea a întregii țări. Ca scriitor orginar din această zonă, precum și în calitate de organizator al unor evenimente culturale și artistice, am avut prilejul să mă aflu de multe ori în contact direct cu acest centru, putând afirma, cu certitudine, că fără instituția din Arcuș devenirea noastră, a tuturor, ar fi fost mult mai anevoioasă. Centrul de Cultură Arcuș se erijează, pe bună dreptate, și pentru scriitorii maghiari din Transilvania, într-un reper central de fructuoase dezbateri artistice, de atelier,

creatoare, constituind un adevărat forum de inspirație creativă. Același lucru se poate afirma și despre reprezentanți de seamă ai artelor plastice și muzicale din România. Nădăjduiesc, cu toată convingere, că și în viitor Centrul de Cultură Arcuș își va putea împlini menirea, realizându-și și pe mai departe țelurile, putându-și continua prodigioasa activitate. Absența sa din peisajul cultural-artistic al regiunii, al țării, ar constitui o regretabilă și irecuperabilă pierdere.

Géza Szõcs, poet, politician - consilierul principal pe probleme culturale al prim-ministrului Ungariei, Viktor Orban: „Subsemnatul, atât ca politician al ultimului sfert de secol, cât și ca persoană privată, am fost și sunt adept consecvent al principiului „restitutio in integrum". Am convingerea că imobilele confiscate trebuie să ajungă în posesia familiilor proprietare. Aceasta este poziția mea din punct de vedere principial. Luând în considerare și accentuând asupra lor poziția mea legată de Centrul de Cultură Arcuș, apare ca diferențiată: rolul acestui castel în cultivarea și păstrarea culturii, importanța să depășesc aria punctelor de vedere amintite. Jurisdicțiile nu pot fi prin ele însele un țel, ci un instrument în articularea sistemelor de relații colective, și bun public. Punctul meu hotărât de vedere este că, luând în considerare imperativele bunului public și echitabilității responsabile, castelul trebuie sau să rămână cu statutul de proprietate și uzualitate actuale, sau să ajungă în posesia familiei moștenitoare, cu mențiunea clară a încheierii unui contract de închiriere pe o sută de ani, cu actuala instituție beneficiară, în condițiile actuale."

András István Demeter, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, actualmente director în cadrul TVR: „Am avut prilejul să cunosc activitatea Centrului de Cultură Arcuș, încă din vremea când lucram ca regizor. Apoi, în postura de reprezentant al Ministerului Culturii, mi s-au oferit nenumărate prilejuri de a lua contact cu problematica cotidiană a funcționării instituției, de a-mi forma o imagine clară, atât asupra paletei și spectrului diversificat al demersurilor culturale sau artistice, dar și asupra aspectelor activității financiar-economice. Ulterior, făcând parte din mediul administrației publice, am avut prilejul să îmi formez o imagine clară a activității generale a Centrului, pe care o consider indispensabilă și, fără nicio exagerare, binefăcătoare, salutară, de data aceasta, pe tărâmul artei muzicale. Experiența de care dispun mă îndreptățește să afirm că rolul formativ-educativ al Centrului de Cultură Arcuș, luat în sens larg sau mai restrâns, trebuie asigurat, la fel ca și cel al altor obiective cu proceduri de retrocedare (de văzut procedurile protocolare dintre Casa Regală și Ministerul Culturii). 

Lasă un comentariu