„Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei Sale."
(Mihai Eminescu)
Vă mai amintiți de stema aceea de pe Tricolor, pe care niște grăbiți, în decembrie 1989, s-au repezit s-o taie de pe simbolul nostru național? Erau acolo simbolizate spicele cu grânele câmpiilor mănoase ale „Grânarului Europei" de odinioară, sondele trimițând la petrolul, gazul și la bogățiile subpământului, dar și verdele pădurilor - una din bogățiile și mândriile acestui neam din Grădina Maicii Domnului, acel „aur verde" al unei țări. Dascălii noștri, de la care noi, „generația expirată", cum ne spun unii azi, am învățat, temeinic, carte, pentru a deveni oameni în viață, ne spuneau mereu: „Copii, țineți minte! Acela care are păduri are trecut, prezent și viitor. Are aur!".
Tot pe atunci, din poveștile înaintașilor știam că aici, pe meleagurile „Mioriței", „codrul este frate cu românul!", care-i cânta frunza verde. Numai că azi, din păcate, românul nu mai prea este frate cu codrul, în acest sălbatic capitalism postdecembrist. Scenarii de culise, devastatoare, diversioniste, fabricate prin cancelarii străine, dar și prin cuiburile de vipere ale unor interese politicianiste din interior, calcule potrivnice rădăcinilor noastre românești lovesc direct în interesul nostru național. Iar falnicul codru de odinioară, frate cu românul, azi a devenit, din păcate, mai mult fratele vândut străinului, de mafia înfloritoare a pădurilor de după 1990.
Scriam, și cu un alt prilej, despre acest mare pericol al raderii codrilor noștri seculari, despre codrul trădat și vândut cu mână românească, însă prea puțini au fost, din păcate, mai-marii zilei, politicienii prezentului, care să-și aplece urechea asupra acestui mare adevăr al zilelor noastre. Trădările guvernanților - scriam atunci - au dus la una din paradoxalele, acele paroxistice situații, ca țări bogate ale lacomului Occident să taie, la ras, pădurile noastre românești, să exploateze, pur și simplu, țările sărace din Estul, fost comunist, al Europei. Semnalele de alarmă, din partea specialiștilor de la „Nostra Silva", n-au contat, rămânând fără un minimum efect asupra celor aflați la putere, cu pâinea și cuțitul în mână. N-au auzit, n-au citit, n-au văzut nimic! Iar prin multiplicații codri ai Vlăsiei se fura, într-adevăr, ca în codru!
Iar dacă românul neaoș, căruia i se fura fratele - codru, îndrăznea să aibă vreun reproș, străinul, devenit stăpânul lui, în țara lui românească, îl împungea cu degetul arătător în piept, îi trăgea șapca pe ochi și-i striga arogant: „Noi suntem acum aici stăpâni!". Așa li s-a spus țăranilor din Nadășa (Arad), când, oameni ai locului, din moși strămoși, s-au trezit cumpărați, cu terenuri agricole, cu întreaga pădure, cu tot satul, cu cimitir cu tot, deposedați de toate drepturile lor legitime, de către niște șmecheri, inși care le-au strigat: „Cărați-vă!". Hoție la drumul mare, sub privirea îngăduitoare a guvernanților!
Din 1990 încoace, munți întregi, „aurul nostru verde", au fost vânduți la prețuri mai de nimic. Se vinde pământul cu toate bogățiile subsolului. Se vinde pădurea! Totul. Capitalul prețios al unei Românii a ajuns obiect de târguială! Până în anul 2050, dacă guvernanții ăștia adormiți, orbi, surzi și împleticiți, nu se vor trezi, jumătate din România va fi vândută străinului lacom. Conform unor dovezi, doar între 2005-2006, într-un singur an, au fost tăiate, la ras, peste 400.000 de hectare de pădure. Într-o Românie sfidată, devastată, umilită, cumpărată, se taie până la ultimul arbore. Într-o totală lipsă de respect, de logică, de bun-simț, se vinde ieftin teritoriul național, sărăcind - cum scriam și în acel editorial din anul 2014 - prezentul și viitorul acestei Românii. În timp ce țările avansate ale Europei, ale lumii își protejează, prin legi aspre, pădurea, netăind nici măcar un singur copăcel, „oastea haiducească" românească permite, pentru acel pumn de arginți ai Iudei, tăieri, la ras, într-un adevărat „Eldorado" pentru austrieci, olandezi, unguri, nemți, francezi! Liber să taie în draci, de către cei aduși de vânturi pe meleagurile Mioriței!
Așa se face că sute de mii de hectare de pădure au ajuns, prin sfidarea legilor, în mâna străinilor, în posesia unor firme, dublând conturile grase în bănci ale unor escroci. Pe vremea fostului ministru al Justiției, Valeriu Stoica, unul dintre „băieții deștepți", reușește să pună mâna pe 43.000 de hectare de pădure. Totul, printr-o simplă cerere! Socoteală n-a dat nimeni nimănui! Prin codrii Neamțului, Putnei, Sucevei, Harghitei și Covasnei, grație și Legii 1/200, numită și „Legea Lupu", deputatul și vicepreședintele Camerei Deputaților, până în anul 2000, și-a croit o lege proprie, acaparatoare. Șmecheri cu bodyguarzi, ajutați de acea „eminență cenușie", Viorel Hrebenciuc, acum dincolo de gratiile pușcăriei, au reușit să se învârtă, punând mâna pe părți întregi din codrii României.
Printre cătușe și arestări, în România de azi, în jurul Codului Silvic, atât de necesar pentru a se pune capăt jafului, s-a iscat un adevărat scandal. După cum se știe, de mulți ani în Parlamentul României se discută cât lemn poate fi tăiat din pădurile țării! Cât? Am văzut cu toții! Cât va fi tăiat de acum înainte? Rămâne de văzut! Totul a plecat, în acest stârnit scandal, de la cererea, imprudentă, de rectificare, privind unele prevederi ale Codului Silvic, a președintelui Klaus Iohannis, asupra limitării la maximum 30% la achiziția sau procesarea de masă lemnoasă din fondul forestier național. S-a interpretat că Iohannis a trimis, înapoi la Parlament, Codul Silvic, din anumite calcule personale. În Codul Silvic se prevede tocmai necesitatea încetării jafului din pădurile României, prin exploatarea legală a masei lemnoase, prin obligația replantărilor în locul tăierilor și limitarea la maximum 30%, prag legal al tăierilor.
Cererea președintelui Iohannis, odată cu lista amendamentelor liberalilor, a fost respinsă, de Senat, cu 35 de voturi la 21. L-a deranjat pe Iohannis, îi deranjează, vizibil, și pe străini. Cine a tras sforile, dând peste cap intenția președintelui? PSD, împreună cu UDMR! De remarcat că premierul Victor Ponta este coautor al proiectului de lege al Codului Silvic. O respingere logică, necesară. Trebuie impusă o limită, cu prevederi clare, cât se poate tăia, nu după bunul plac, nu după aprobarea vreunui pădurar, ci după lege. Unde-i lege nu-i tocmeală! Este invocat, tot logic, și dreptul de preempțiune pentru producătorii români din industria mobilei la cumpărarea de masă lemnoasă.
Au loc insinuări privind legăturile lui Iohannis cu firma austriacă Schweighofer Holzindustrie Sebeș. Îl ia gura pe dinainte pe Victor Ponta, care susține că ar avea „informații de la servicii" asupra acestui aspect, privind un „trafic de influență la nivel prezidențial". Ponta pune multe învinuiri în cârca președintelui Klaus Iohannis. Președinte care reacționează dur și-l pune la punct pe premier. Replica lui este cea mai dură de când a devenit chiriaș în Palatul Cotroceni! „Este fals și surprinzător! Nu mai tolerez așa ceva!" - a replicat Iohannis înainte de a pleca la Vatican. „Ponta a întrecut orice măsură!", sunt mulți de părere, aplaudând răbufnirea, cam târzie, ce-i drept, a președintelui, considerând că scandalul în jurul Codului Silvic a fost „fabricat" de PSD, ca o „capcană de imagine" întinsă lui Iohannis.
Considerând că, în niciun caz, cu Ponta nu merită să fii blând, în acest „scandal al defrișărilor", Iohannis arată cu degetul spre premier, susținând că firma austriacă amintită este legată, prin atâtea fire, de PSD. Chiar Dan Mihalache, azi șef al Cancelariei Prezidențiale, la PSD fiind în anul 2008, ca deputat de Maramureș, pleda pentru firma austriacă amintită, printr-o interpelare adresată ministrului Agriculturii de atunci, Dacian Cioloș. Interesele acelei firme, în ultimii 12 ani, s-au intersectat cu cele ale PSD. Tatăl-socru al lui Ponta, senatorul Ilie Sârbu, a semnat, ca ministru al Agriculturii, un contract, pe 10 ani, cu firma Schweighofer Holzindustrie. Șef al Corpului de Control pe vremea aceea era tocmai Victor Ponta, iar secretar de stat în Ministerul Agriculturii era chiar Adam Crăciunescu, actualul director general al „Romsilva", protejatul lui Ilie Sârbu, „responsabil cu pădurile". Când a expirat contractul acela, Victor Ponta era prim-ministru, ginerele lui Sârbu, Adam Crăciunescu, tot director al „Romsilva". Iar senatorul Ilie Sârbu, tatăl-socru, „devenise celebru samsar al codrilor și al terenurilor agricole ale României"! Lăcomia austriacă și jaful pădurilor au continuat, se lățea, înghițea codrii României, iar în jurul „șobolanului rozaliu", Viorel Hrebenciuc, lanțul s-a strâns, fiind aruncat după gratii, unde-i este locul. Iar „Drujba Carpaților" - Verestoy Attila, mâna lui dreaptă fiind, încă este afară, în jurul lui făcând zid, și UDMR și cei care l-au înconjurat și sprijinit. În fața isprăvilor lui, PSD-iștii tac. Oare de ce?
Ponta - spun analiștii politici - încearcă să arunce pisica moartă peste gardul Cotrocenilor, deoarece Iohannis a întors la Parlament Codul Silvic. Gestul lui este considerat un „eșec". Iar insuccesul lui prezidențial deranjează. Chiar ambasadorul Austriei la București a intervenit pe lângă Victor Ponta! Pentru firma austriacă, pentru străin, nu contează nici ce se petrece și ce se pune la cale prin pădurile Harghitei și Covasnei, că se taie, la ras, sute de mii de hectare de pădure, o mărturie, incontestabilă, este și acel enorm depozit de bușteni de la Sebeș, nici protestele proprietarilor de păduri, din fața Guvernului, a Palatului Cotroceni, de la Cluj-Napoca, Piatra Neamț, Baia Mare, Brașov, nici abuzurile din Ocolul Silvic Gheorgheni, în regim privat, nici exploatările ilegale. Pe ei îi interesează o „reexaminare" pe placul lor, al austriecilor, expulzați, din cauza unor mișmașuri, din Germania, Polonia, Ungaria, și doar profiturile substanțiale!
În fața scandalului stârnit, cei de la Consiliul Concurenței aruncă pisica moartă și castana fierbinte în curtea Uniunii Europene. Se spală pe mâni, ca Pilat din Pont, și cer opinia Comisiei Europene privind introducerea în Codul Silvic a pragului de maximum 30% din volumul de masă lemnoasă din fiecare specie, care poate fi achiziționată. Se adresează Comisiei Europene de frică, presați de grija că limitarea propusă în Codul Silvic s-ar putea să fie interpretată ca o „încălcare a Tratatului de Aderare", în ce privește libera circulație a mărfurilor. De dragul „legislației europene" și al sancțiunilor, speriați și de umbra lor, cei de la Consiliul Concurenței (președinte - Bogdan Chirițoiu) cedează rușinos, acceptând compromisul. Compromis pe care Germania, Polonia, Ungaria, tot țări ale Uniunii Europene, nu l-au acceptat.
Românul constată, cu tristețe și îngrijorare, că, de la un timp încoace, ceva se petrece și cu președintele Klaus Iohannis, tot mai mult predispus la concesii, uitând de simpatia românilor și de votul de la alegerile prezidențiale din 2014. Iată că, după acea impardonabilă gafă privind refuzul declarării lui Avram Iancu, Crăișorul Munților, Erou Național, acum se aruncă în periculoasa vâltoare a sprijinirii, indirect, după cum susțin unii, a unei firme austriece. L-am întreba: oare de ce tocmai președintele unei Românii nu este de acord cu acel prag maximum de 30% al tăierilor masei lemnoase? Poate că și 3% ar fi destul, nu 30%! Să nu uite el că, încetul cu încetul, de la acea simpatie de 65% în topul încrederii românilor, căderea ar putea fi destul de dureroasă.
Să sperăm (urmează votul și la Camera Deputaților) că această lege, avantajoasă pentru români, pentru apărarea pădurilor noastre, va pătrunde cândva, și prin imperiul acestor baroni evazioniști, mafioți, hoți, îmbuibați și ticăloși, părtași la megaafaceri, ocrotiți mereu de legi de ei făcute, cu apucături de prinți roșii ai intereselor politice oneroase! În locul privilegiilor lor să fie pus interesul național!
