După o perioadă tulbure, în care întreg mapamondul a fost asaltat de vibrațiile negative împrăștiate de informațiile legate de încălzirea globală și ritmul deloc liniștitor în care avansau cifrele de monitorizare a concentrației de CO2 în oxigen, s-a instalat o relativă acalmie, indusă de convingerea că emisiile de CO2 au stagnat. Până la pasul uriaș pe care l-a făcut civilizația prin revoluția industrială, măsurătorile arătau o valoare a concentrației de CO2 în oxigen de 300 părți per milion (ppm), valoare păstrată mai bine de 800.000 de ani. Deși am sesizat cu toții modificările climatice care se produc de la un an la altul, este foarte greu de acceptat faptul că, în primăvara acestui an, concentrația de CO2 din oxigen a depășit pragul de 400 ppm. Este un salt uriaș,
într-un interval de mai puțin de cinci decenii, care nu prevestește nimic bun în ceea ce privește posibilitatea de adaptare a plantelor, animalelor și altor organisme la noile habitate. În ceea ce privește influența CO2 asupra organismului uman, câteva dintre efectele creșterii concentrației sale în aerul respirat ar fi:
- crește frecvența respiratorie prin stimularea centrului respirator.
- tensiunea arterială și frecvența cardiacă cresc.
- apar dificultăți în respirație (dispnee) și senzația de constricție toracică.
- dispneea se accentuează și apar manifestări digestive (grețuri, vărsături).
- apar primele manifestări nervoase (amețeli, dureri de cap).
Alarmată de pericolul nevăzut care afectează în mod ireversibil viața pe Terra, Organizația Națiunilor Unite a programat în luna decembrie a acestui an o conferință la Paris, propunând ca temă de dezbatere identificarea măsurilor și reglementărilor necesare în vederea limitării încălzirii climei la cel mult două grade Celsius față de epoca pre-industrială, dar și a celor care să permită refacerea stratului de ozon. Comunitatea internațională atrage atenția că problema concentrației de CO2 în oxigen nu reprezintă o valoare maximă înregistrată într-un anumit punct (de regulă în Hawaii sunt cele mai mari valori punctuale), ci este o valoare medie lunară mondială dată publicității de către Agenția americană de observări oceanice și atmosferice (National Oceanic and Atmospheric Administration/ NOAA), înregistrată în luna martie a acestui an.
Specialiștii în astfel de măsurători susțin că o astfel de valoare a mai fost atinsă în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani, când nivelul mărilor și oceanelor era cu cel puțin 20 de metri mai ridicat decât cel din prezent. Prin urmare, civilizația este pe cale de a realiza un climat asemănător cu cel preistoric, supus unor riscuri și pericole la care e mai bine să nu ne gândim. Mai bine am reflecta fiecare dintre noi la ce putem face pentru a ne aduce contribuția la procesele naturale care reduc concentrația de CO2 din atmosferă. Aerul curat este esențial pentru sănătatea noastră, așa încât nu trebuie să ignorăm pericolul nevăzut pe care îl reprezintă activitățile caracterizate prin masive emisii de CO2. Ce putem noi face? Iată câteva direcții minime în care putem acționa, zi de zi:
- nu încurajați despăduririle și plantați pomi ori de câte ori aveți ocazia;
- nu dați foc gunoaielor în curte, fumul generat de focul în mediu deschis conține dioxine;
- folosiți în mod cumpătat aerul condiționat în mașină, întrucât acesta favorizează consumul mărit de combustibil și creșterea emisiilor de CO2 cu 5 %;
- încercați să folosiți alternative la mașină: bicicleta sau mersul pe jos;
- încercați să evitați încălzirea cu cărbuni sau lemne.
Protejarea mediului înconjurător este o obligație care ne revine fiecăruia dintre noi, o obligație pe care trebuie să o onorăm cu maxim de responsabilitate, astfel încât să evităm pericolele nevăzute ale civilizației.
