„Safta: Iar îi să tragi tiutiun, soro? Pare că te văd iar c-ai să te îmbolnăvești. Chirița: Ba nu, soro, c-așa-i moda. Dacă sunt armazoancă, trebuie să mă deprind cu țigările… Toată lumea azi fumează/Scoate fum, pe nas pe gât; /Unii moda imitează, /Alți fumează de urât. /Omenirea-i o țigară / Care se preface-n scrum; / Și amorul cel cu pară /Arde și se schimbă-n fum…/ Numai fumuri vezi aice / La femei și la bărbați./ Toți fumează…poți dar zice/Că-s mai toți înfumurați". (Vasile Alecsandri - „Chirița în provincie")
E supărare mare de tot în Camera Deputaților: după ce colegii senatori nici n-au vrut să audă de vreun locșor mai retras unde cei dedați păgubosului obicei de a trage „tiutiun" să poată și ei să se dedea viciului preferat, aleșii fumători se confruntă cu nemiloasa perspectivă de a fi obligați să se baricadeze în veceu, ca elevii, să tragă două-trei fumuri, cu ochii la ușă, nu care cumva să vină pompieru' să le taie chitanță de amendă.
Nici în Senat, legea n-a trecut fără poticneli și comentarii răutăcioase. Aleșii nefumători ai poporului au venit înarmați cu o bogată bibliografie, din care rezultă clar cât e de nociv fumatul. Au fost prezentate statistici locale și mondiale: iaca, atâtea sute de mii de locuitori ai planetei mor zilnic pe bază de fumat; alte sute de mii sunt planificate să treacă prin neplăcuta experiență a decesului, în următorii ani, dacă nu-și bagă mințile în cap și nu renunță la prostul obicei.
Amatorii de mahorcă din cele două Camere nu s-au lăsat nici ei mai prejos în susținerea nobilei cauze a fumatului: până la urmă - a zis unul - nu s-a dovedit științific că fumătorii se îmbolnăvesc și mor, iar nefumătorii nu se îmbolnăvesc și nu mor. Fumătorii - a comentat altul - plătesc o taxă pe viciu, sunt o minoritate discriminată, căreia i se încalcă, nu-i așa, drepturile omului fumător. Atunci când devii dependent de tutun - i-a sărit în ajutor un coleg de suferință - „e tot un fel de drog, nu poți să omori un om cu această lege". Unde mai pui că nu puțini medici care propovăduiesc renunțarea la țigară duhănesc mai rău ca turcii, pitiți prin tufele din curtea spitalului, să nu dea exemplu negativ pacienților cărora tocmai li se face ultima împărtășanie și li se vâră în gură „o ultimă țigară, uitată într-un colț pe etajeră", să treacă liniștiți pe lumea cealaltă - a ținut să precizeze, după un acces de tuse, un ales cu dinții cam galbeni.
Legiuitorii patriei au emanat tot soiul de cugetări, aforisme și alte ziceri pe tema dată, de nu-ți dai seama dacă ele sunt produsul minții lor sau au fost luate de pe net. Oricum, aleșii au dat dovadă că, atunci când se concentrează asupra procesului legislativ, pot deveni adevărate butoaie fără fund în materie de filozofie: „Prometeu s-a jertfit pentru ca noi să ne putem aprinde liniștiți țigările", a cugetat un tânăr aflat la primul său mandat, scoțând rotocoale de fum. „M-am hotărât să mă las de fumat. E cu atât mai ușor, cu cât nu m-am apucat niciodată", a glumit - hi, hi - un alt june cult în cap. Alții, deși amatori de mahorcă, au recunoscut pericolul la care se expun: „Un mort nefumător este mai sănătos decât un mort fumător". Chiar! Morții - dacă stai să te gândești - sunt unii mai sănătoși, alții mai bolnavi. Te și miri câteodată uitându-te la ei: atât de sănătoși și, totuși, atât de morți?...
Însă cea mai vehementă susținătoare a coanei Chirița s-a dovedit a fi o coană senator, fostă învățătoare care, de pe patul de spital (unde făcea greva foamei, sacrificându-se pentru drepturile dăscălimii), a ajuns direct în Parlament, unde nu mai face greva foamei, iar de sacrificat, se sacrifică pentru cu totul alte cauze. „Am și eu o întrebare pentru dragii mei colegi care au votat mizeria asta de lege… Ce se fac dragii mei colegi dacă eu, din cauza, țigării, fac stare de sevraj și de fiecare dată când e vot în plen, ora aia de vot final, și trebuie să mă duc să fumez?" „Nu ar fi o idee rea", i-a răspuns președintele de ședință, un miștocar și un ticălos de nefumător. Însă problema e una gravă: dacă, Doamne ferește, pe doamna senator chiar o apucă bâțâiala din lipsă de tutun și e nevoie să i se bage perfuzii cu nicotină, taman când dă să-și exprime votul în plen? Electoratul așteaptă legi bune, drepte și de folos nației, or, cum să te concentrezi asupra interesului național, dacă tocmai atunci te cuprinde cheful să tragi o țigară? Plus că, în greva fumatului, încă n-am auzit să fi intrat cineva, acest tip de protest neprezentând, ce-i drept, avantajele grevei foamei, care te ține conectat la aparate, în văzul populației, seara la ore de maximă audiență, după care televiziunile te invită la talk-show-uri, să te întrebe de ce ai intrat în grevă și, mai cu seamă, de ce ai ieșit din ea.
Una peste alta, e agitație maximă prin forul legiuitor, aleșii sunt supărați unii pe alții, individual și în grup, iar dacă legea ajunge la promulgare în forma statornicită de Senat, soarta ei e ca și pecetluită: „Fumam câteodată și câte două pachete pe zi. Dar m-am lăsat. Este un lucru știut că nu suport nici măcar fumul de țigară, iar colaboratorii mei iau acest lucru ca pe o regulă nenegociabilă". Klaus Iohannis dixit, așa că nu vedem loc de întors. Ghinion.
Va trebui, așadar, să ne resemnăm cu ideea că cheful de fumat e ca și cheful de muncă: atunci când îți vine, te așezi frumușel pe scaun și aștepți să-ți treacă!
