Deși avem de construit o țară, politicienii noștri se întrec în nimicuri. La mare preț continuă dezbaterile pe marginea a ceea ce a fost, înfierându-se vechile guvernări, cu deosebire cea din ultimul deceniu, fără a se avea în vedere sterilitatea ideii. Pentru că, dacă ne vom petrece prea mult timp cu demolarea și fondarea pe temelia acesteia a unei teorii întregi, nu câștigăm prea mult, întrucât nouă, românilor, nu ne prea stă în fire să învățăm din propriile greșeli. Pe prim-planul analizelor și dezbaterilor ar trebui să fie noul proiect de țară anunțat de actualul președinte încă în timpul campaniei electorale din toamnă, promisiune cu care, de fapt, a și câștigat detașat alegerile. Un proiect de țară care nu poate fi unul fantasmagoric, ci, din contră, foarte simplu, care ar însemna aducerea României la normalitate. Iar pentru acest lucru nu este nevoie nici de prea multă filozofie, și nici de săpături prea adânci în trecutul atât de mocirlos, ci de punerea pe făgașul normal al actualei guvernării, capabilă să rezoneze în toate straturile societății, prin mesaje de îndreptare a stărilor de fapt viciate de interese obscure, personale sau de partid și aducerea pe prim plan a interesului cetățeanului, a societății în ansamblul ei, așa cum de altfel trebuie să fie menirea oricărui act de guvernare, la oricare dintre niveluri.
Aducerea României la nivelul lucrului bine făcut se pare că ar fi suficientă pentru ca țara să reintre pe făgașul ei normal. Din păcate, însă, la noi decalajul între normalul pe care-l invocăm și starea de fapt de la care trebuie să pornim în acest demers este foarte mare. În cei 25 de ani care s-au scurs, România a mers din rău în mai rău. Ea a traversat o perioadă nefastă a destructurărilor, a dezorganizării organizate, iar autorul acestei infamii a fost noua clasă politică, care, orbită de interesele ei meschine, a călcat în picioare și cele mai elementare norme ale unei statalități. Ca urmare, România nu numai că a sărăcit, ci a regresat din toate punctele de vedere, dezordinea indusă și răsturnarea cu rea intenție a principiilor de viață au constituit căile prin care destructuratorii și-au făcut plinul, și-au umplut desagii cu bogățiile țării, acțiuni de-a dreptul criminale, în urma cărora sunt chemați să dea explicații. Din păcate, însă, intervenția DNA, care încearcă oarecum să dreagă busuiocul în țară, vine după o lungă perioadă de jaf la scară națională, și la sesizarea străinilor, încât efectele dezastrului nu numai că nu vor putea fi cuantificate la adevărata valoare, dar ele se vor simți o foarte lungă perioadă de timp, chiar dacă autorii vor fi identificați și în parte condamnați. Așadar, aducerea țării la normalitate este o mare problemă. Pentru că aici este vorba nu numai de a pune la loc a ceea ce a fost dislocat, ci de îndreptarea unei mentalități care a permis jaful și destructurarea. Ori marea dificultate este tocmai aici. Dispune societatea românească de capacitatea de a converti oamenii în funcție pentru a-i aduce pe făgașul cel bun, devenind, peste noapte, la o simplă comandă, fideli noului principiu, adică oameni ai lucrului bine făcut, sau este nevoie de o puternică schimbare de eșaloane în toate domeniile care să asigure reușita? Concret, este capabil PSD, aflat la guvernare, să-și asume, prin forțele proprii, mai mult sau mai puțin primenite, să ducă la bun sfârșit această lucrare sau este necesară schimbarea lui cu PNL? Dar PNL, așa cum este el acum, are capacitatea intrinsecă de a se angaja în acest proces regenerator, sau, odată ce se va vedea la putere, adică cu sacii în căruță, va merge pe urmele PSD? Părerea noastră este că forțarea unei răsturnări de la putere, doar pentru a o avea, constituie mișcare riscantă, care ar duce la compromiterea ideii de normalitate. În consecință, credem că este mai potrivit să considerăm lupta pentru revenirea la normalitate ca pe o adevărată bătălie în marș, introducând în ecuația procesului transformator, ca principiu de bază, ideea lucrului bine făcut. Această idee forță, în jurul căreia trebuie concentrate toate energiile țării pentru a atinge nivelul normalității, are în vedere nu numai aspectul pur tehnic al executării cu profesionalism al unui produs, ci așezarea întregului ansamblu de relații din societate pe această temelie, aspect asupra căreia trebuie obținut un consens național. Adică, dacă am ajuns la concluzia că țara trebuie scoasă din înfundătură, pentru că astfel riscăm să ne prăbușim cu totul, la această enormă și vitală lucrare partidele politice, că sunt la putere sau în opoziție, sunt chemate să pună umărul în funcție de postarea lor pe eșichierul politic și nu în alt mod. Adică, practic, va trebui să abandonăm condamnabila atitudine care ne-a adus atâtea necazuri în toți acești 25 de ani, conform căreia, ceea ce un partid ajuns la putere construiește, celălalt este obligat să demoleze, conform baladei Meșterului Manole. De fapt, un fel de moară în vânt, un mod irațional de distrugere a energiei unei națiuni.
Ca urmare, lucrul odată bine făcut trebuie recunoscut și de adversar, de altfel obligat și el, chiar aflat pe băncile opoziție, să-și aducă contribuția constructivă la realizarea proiectului celuilalt. Aceasta, și nu mâncătoria nesfârșită trebuie să fie adevărata conduită a celor care conduc destinele țării.
Pentru că nimic nu se construiește fără bani, apreciem în mod deosebit cele două măsuri inițiative la nivel național, și anume combaterea corupției în ansamblul ei și fiscalizarea tuturor activităților lucrative din țară, acțiune de ultim moment, care pune guvernul PSD într-o lumină favorabilă, dovedind prin aceasta responsabilitate pentru destinul țării. Pe lângă corupția care a dus și duce în continuare la deturnarea spre conturile și buzunarele unora a sume uriașe, evaziunea fiscală este în aceeași măsură responsabilă de slaba alimentare a Bugetului de Stat, de lipsa fondurilor pentru autostrăzi și alte investiții de interes național, de slaba finanțare a educației și sănătății, de proasta salarizare a românilor. Pentru că, se știe foarte bine, mai puțin de jumătate din unitățile prestatoare de servicii de tot felul și de desfacere a mărfurilor eliberau bonuri de casă clienților, ceea ce ducea automat la scoaterea din circuitul oficial a veniturilor din activitățile respective. Dacă se va strânge șurubul tuturor scurgerilor de acest gen, cu siguranță va crește și PIB-ul, dar și Bugetul României, ajutându-ne nu numai să ne întremăm economic, dar și să ieșim astfel din zona gri a țărilor cu productivitate și venituri mici pe cap de locuitor, indicatori sintetici utilizați în ierarhizarea țărilor după nivelul lor de dezvoltare. Cu siguranță, dacă ne vom ține de aceste lucruri, situația țării noastre se va îmbunătăți considerabil și în ierarhia europeană. Pentru a nu trece ușor peste acest lucru, ne întrebăm, de ce președintele Băsescu și Guvernul Boc, atunci când doreau, în 2010, să scoată România din criză, n-au folosit această oportunitate, care le era la îndemână, atentând în mod cinic la salariile bugetarilor și la pensiile nevoiașilor?
Sperăm că epoca manipulărilor de tot felul în detrimentul celor mulți a apus. Poporului suveran i se cuvine tot respectul. În consecință, politicienii, cei care au fost aleși să conducă țara, trebuie să devină mult mai responsabili față de destinele națiunii, punând în prim planul deciziilor lor interesele acesteia. Ca urmare, pentru schimbarea lucrurilor în țară nu este nevoie nici de revoluții, nici de răsturnări spectaculoase de guverne, nici de formarea unor coaliții toxice, ci de conștientizarea întregii clase politice, a tuturor instituțiilor și structurilor statului cu privire la menirea pe care o au în viața publică. Vorbind despre coalițiile toxice, avem în primul rând în vedere trocurile care se fac, atât la nivel central, parlamentar, cât și local, cu reprezentanții UDMR sau ai celorlalte partide politice maghiare, care de fiecare dată vizează lezarea interesului național. Astfel de înțelegeri au funcționat și funcționează și în prezent la nivelul Consiliului Local Târgu-Mureș, situații care au dus la maghiarizarea fără precedent și sub administrație majoritar românească a orașului reședință de județ, pregătit, în mod inconștient și prin cârdășie, drept capitală a viitorului ținut Secuiesc. Dacă în ședința de azi a Consiliului Local se va aproba proiectul de hotărâre prevăzut la punctul 46, privind „denumirea tradițională a unor străzi și piețe", înseamnă că „misiunea maghiarizării a fost încheiată", iar consilierii români și ceilalți complici pot să-și depună mandatul pentru totdeauna.
Cinstea și corectitudinea, dragostea față de națiune constituie cei trei piloni de sprijin ai căii normalității, cu care se poate construi sau reconstrui durabil. Dacă la toate acestea mai adăugăm și dezideratul lucrului bine făcut, vom dispune de arsenalul necesar pentru a ridica prestigiul României, acolo unde îi este locul, printre marile țări ale continentului European. Numai o Românie a lucrului bine făcut ne poate oferi o asemenea perspectivă, iar pentru a atinge acest țel este nevoie de o schimbare generală de atitudini și mentalități. Toate acestea depind nu numai de un om, ci de noi, toți.
