Ea abordează, conform autorului, o temă „sensibilă" care a preocupat omenirea dintotdeauna, anume aceea a „nemuririi" ca realitate sau iluzie. „Iluzia nemuririi", sublinia, la rândul său, Leonard Azamfirei, în prefața cărții, reprezintă o conciliere bazată pe dovezi științifice a unor ani de discuții și polemici legate de ceea ce reprezintă viața, moartea și ceea ce rămâne sau ne așteaptă dincolo de ea.
„Da, subiectul și tematica acestei cărți" - scrie autorul în „Cuvânt înainte" - „mi-au fost sugerate, de-a lungul schimburilor de idei, între mine și soția mea, om de știință cu un vast orizont cultural, în biologie, genetică și medicină." Cu sublinierea că însuși autorul cărții, prof. dr. Mircea Chiorean, ca medic anestezist reanimator, care se întâlnea zi de zi cu moartea, apărea „calificat" pentru a susține discuțiile despre viață, moarte și nemurire.
După cum se precizează în „Prefață", structura cărții acoperă trei elemente de bază: viața, ca „materie, energie și informație", moartea, ca „o necesitate biologică și un fenomen necesar perpetuării speciei" și nemurirea având ca simbol structura ADN-ului și cuanta energetic-informațională „care se reîntoarce în universul din care s-a născut."
Apelând la o bogată sursă de informații și la personalități științifice de prim-rang - cu preocupări directe sau tangente cu domeniul analizat - prof. dr. Mircea Chiorean (de altfel și un bun mânuitor al condeiului!) ține trează atenția cititorului în capitole și subcapitole, precum: „Moartea și nemurirea în viziunea diferitelor religii și mitologii"; „Originea și evoluția vieții"; „Concepția creaționistă", „Concepția științifică", „Caracteristicile vieții"; „Conștiința viului"; „Moartea"; „Tipuri de moarte"; „Moartea la animale și om"; „Reacția psihologică în fața morții"; „Etapele morții" ș.a.
Însă o carte științifică, precum „Iluzia nemuririi", nu poate fi povestită, ea trebuie citită. Și, poate, chiar cu creionul în mână! Și asta pentru că prezintă stadiul actual al informațiilor și concepțiilor asupra nemuririi, ca iluzie sau realitate, considerată a fi utilă cititorului. Conștient fiind, însă, de faptul că limbajul folosit de autor este un „limbaj științific", la prima vedere, mai dificil pentru cititorul mai puțin informat, Glosarul de la sfârșitul cărții îi poate fi de mare ajutor și unui asemenea cititor. Ca și celorlalți, de altfel.
Cartea se încheie surprinzător, invitând cititorul la un test de spiritualitate, un prilej excelent de introspecție, autoevaluare și, nu în ultimul rând, de reîntoarcere la origini și la religie, rugăciunea fiind „o protezare a unui spirit suferind", cum observă, pertinent, Leonard Azamfirei.
Prof. dr. Mircea Chiorean îmi mărturisea - într-o convorbire avută cu Domnia sa - că scrierea cărții „Iluzia nemuririi" i-a luat mult timp și l-a supus la un efort considerabil. Însă și timpul, și efortul depus au fost încununate de succes! Cartea fiind, în ansamblul ei, una de excepție! Și ca subiect, și ca mod de abordare!
