Pentru al doilea an consecutiv, doamna Kodori Iulia, din Luduș, i-a avut ca oaspeți de seamă pe domnul primar Cristian Moldovan și pe domnul Liviu Botezan, șeful de cabinet al primarului. Marți, 26 mai 2015, la ușa doamnei Iulia a bătut domnul primar Moldovan și a întrebat: „Bucuroși de oaspeți?" Răspunsul gazdei a fost același ca și în anul trecut : „Bucuroși, bucuroși. Poftiți, intrați!" Ca să le facă loc oaspeților în bucătărioara de trei pe doi metri, care ține loc și de dormitor, și de sufragerie, și de sală culturală, urmașii prezenți ai doamnei Iulia, o fiică, un fiu, un ginere, o noră, un nepot și o strănepoată, s-au lipit de pereți. Momentul a fost unul deosebit: doamna Kodori Iulia a împlinit, în acea zi, nouăzeci și opt de ani și a fost sărbătorită ca locuitorul cel mai vârstnic al urbei. Domnul primar a îmbrățișat-o și i-a urat, cu vocea încălzită de bucuria revederii: „La mulți ani, doamnă Iulia! Să vă dea Dumnezeu multă sănătate, pace în suflet și mulți ani de viață, ca să puteți participa și la nunta strănepoților, și la botezul stră-strănepoților! "
În numele instituției pe care o reprezintă, i-a oferit sărbătoritei o Diplomă aniversară și un bogat buchet de flori, iar din partea familiei sale un pachet plin cu fel de fel de cadouri potrivite pentru un asemenea eveniment. Mulțumindu-i pentru emoționantul gest, gazda i-a urat domnului primar, privindu-l cu drag, ca pe un bun prieten: „Să dea Dumnezeu să ajungeți și dumneavoastră la vârsta mea, să vă bucurați de copii, de nepoți și strănepoți, că ei sunt lumină la anii bătrâneții."
Din vorbă în vorbă, s-a ajuns la secretul longevității. Sărbătorita a devenit profesoară, iar oaspeții cei mai atenți elevi. Lecția a fost simplă. Mesajele ei păreau desprinse dintr-o carte binecunoscută despre arta de a trăi: „Știți ce? Multe necazuri le vin oamenilor din nesăbuințele lor. Din lăcomie, mănâncă prea mult, când nu trebuie, ce nu trebuie, otrăvindu-se cu prăjeli și E-uri, cum le zice acuma. Beau alcool, sucuri cu gaze, prea multe cafele și fumează. Ori muncesc prea mult, ori lenevesc prea mult, își pierd nopțile în petreceri. Așa își distrug corpul și mintea. Apoi, se dau la medicamente care, cu o mână iau, iar cu zece dau boli. Drept să vă spun, eu de astea m-am ferit. Ce-i drept, dimineața beau o cafeluță ca să mă trezească. Și, uite așa, am ajuns la vârsta asta, să-mi port singură de grijă, să fiu sănătoasă și la trup și la minte. Cred în Dumnezeu și în puterea rugăciunii, citesc ziare, mă uit la televizor, că-s tare curioasă să știu ce se petrece în țară și în lume. Am avut și dureri sufletești. În anul 1984 a murit soțul meu, iar acum câteva luni, am condus-o la mormânt pe-o fată de-a mea. Asta-i viața, n-ai ce face! Dacă mă gândesc bine, nici nu știu cum au trecut anii."
Fotografia de grup a încheiat sobra întâlnire de la casa celui mai vârstnic membru al comunității ludușene. La despărțire, doamna Kodori Iulia i-a rugat pe oaspeți să o viziteze și în alte zile, pentru că sunt întotdeauna bineveniți.
