L-am găsit mai întâi pe „net", l-am parcurs rapid de mai multe ori de pe monitorul calculatorului, apoi, l-am recitit publicat în paginile cotidianului „Cuvântul liber" cu titlul „Pierduta lume", ca un prim capitol, trimis de autor pentru un sondaj de opinie faţă de mai noua sa preocupare, de a trece de la creaţia în versuri la cea în proză, având în pregătire pentru editare o nouă carte, cam a zecea, intitulată „Cocorii clipelor târzii"
Coleg de şcoală şi prieten, cititor al cărţilor sale şi implicat în acţiuni culturale, am primit cu bucurie vestea acestei noutăţi din domeniul creaţiei sale literare, deoarece poate adăuga noi criterii la valoarea operei sale. Aceasta, deoarece orice cititor al fragmentului poate surprinde frumuseţea cuvintelor, logica înlănţuire a întâmplărilor descrise, o veritabilă poezie a frazelor, o minunată fotografiere a locurilor natale, imaginea nostalgică a trecerii de la copilărie la adolescenţă şi desigur de la aceasta mai departe. Minunat surprinde transformările climaterice de la un anotimp la altul, cu rememorări care te trimit la farmecul vieţii de la ţară, la credinţa şi tradiţiile strămoşeşti.
Am enumerat aceste simple argumentaţii ca o avizare pentru susţinerea noului demers creativ care să pună în valoare imensul talent al acestui deosebit de productiv om de litere al judeţului nostru, al acestui om de cultură care ştie să-şi folosească vastele cunoştinţe de specialitate şi generale, intensa şi tumultuoasa experienţă de aproape şaptezeci de ani trăiţi. Toate acestea ne fac să susţinem cu fermitate „da", domnule Istrate, vrem proza ta, vrem să avem şi dorim un prozator mureşean, precum Rebreanu, Slavici… sau Creangă.
