OAMENI AI CETĂŢII - Doamna de la „Marianum"

Înfiinţată în anul 2001, Asociaţia Familiilor şi Familiilor Mari „Marianum" din Târgu-Mureş este una dintre partenerele cele mai stabile, consecvente şi de nădejde ale Serviciului Public de Asistenţă Socială al municipalităţii, prin intermediul căruia primeşte, potrivit legii, subvenţii alocate de la bugetul de stat.

Banii sunt număraţi cu grijă şi cheltuiţi cu chibzuială, astfel încât toţi cei care beneficiază de pe urma lor să fie mulţumiţi. Este vorba de 15 persoane vârstnice, cu venituri mici şi foarte mici, dependente social şi socio-medical, cărora „Marianum" le acordă servicii de asistenţă potrivit nevoilor fiecăruia.

Dacă aceşti bătrâni uitaţi de vreme se pot bucura şi de clipe mai senine, faptul se datorează, în mare parte, seriozităţii, implicării şi, mai ales, omeniei de care dă dovadă preşedinta Asociaţiei, doamna profesoară Eugenia Ciacoi. Neobosită - în ciuda celor peste 80 de ani ai săi - intuind exact unde este nevoie de sprijin, de colaborare, de un sfat sau doar de o vorbă bună, doamna profesoară aleargă necontenit, bate la uşi, intervine pe unde şi cât poate pentru sponsorizări, se zbate pentru „bătrânii ei", are grijă ca fiecare să-şi primească, lunar, pacheţelul cu alimente, în valoare de 80 de lei şi, dacă se poate, ceva pe deasupra - mai ales, medicamente, pe care aceşti oameni nu şi le-ar putea permite din pensiile lor de patru-cinci sute de lei.

Îi vizitează pe toţi, pe rând, cunoaşte în amănunt necazurile fiecăruia - poveşti triste, poveşti de viaţă, poveşti încărcate de supărări şi de amărăciuni, sporite de neputinţă, de boală, de sărăcie şi deznădejde, cu speranţa - mijind, la răstimpuri - că, poate, într-o bună zi, copiii lor vor veni să-i vadă sau măcar le vor da un semn de acolo, de unde trăiesc, risipiţi prin lume. „Doamna" le ascultă, cu răbdare, păsurile, le înţelege suferinţele, găseşte vorba care mângâie, cuvântul care ajunge în tainiţele sufletului, acolo unde zac, ferecate, lacrimi neplânse. Iar ei, de fiecare dată, o întâmpină pe „doamna" cu o licărire de speranţă şi bucurie, fie pentru a-i povesti ce s-a mai întâmplat în necăjita lor viaţă, fie desfăcând, curioşi ca nişte copii, pacheţelul cu „bunătăţi" de 80 de lei …

… Şi „Doamna" nu-i dezamăgeşte niciodată: are, mereu, câte ceva în plan: o plimbare în parc, la aer curat, o vizită la medicul de familie, o excursie la Sovata sau la Stânceni, la mănăstire, o mică sponsorizare pentru a mai face rost de câteva medicamente…

Am întrebat-o pe profesoara Eugenia Ciacoi ce resorturi intime o determină să se implice în această nobilă şi profund omenească lucrare. Răspunsul a venit simplu şi firesc: „Dacă Dumnezeu mi-a dat sănătate până la vârsta asta, ar fi păcat să nu mă implic. Ca oameni, atât cât putem şi până când putem, suntem datori să ne ajutăm semenii".

… „Sunt om şi nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin", am completa, citând un mare înţelept.

Lasă un comentariu