Cărţi noi. Poezia pentru copii

Distribuie pe:

ALFABETUL UNUI ALFABET"

După ce în 1990 a tipărit volumul de versuri pentru copii „Jocuri încrucişate" (Editura „Alpha"), Nicolae Băciuţ a mai publicat pentru copii volumele „Lina Lumina" şi „Jocuri încrucişate cu Lina Lumina".

Acum, Nicolae Băciuţ ne mai propune un volum de poeme pentru copii „Alfabetul unui alfabet" (Editura Nico), care se vrea un elogiu în versuri adus fiecărei litere din alfabet.

Cartea, ilustrată cu desene pentru fiecare literă, se doreşte a fi un alfabet liric, un mod de a intra prin poezie în lumea fiecărei litere.

Dacă primul volum de versuri pentru copii a fost dedicat fiilor săi, acesta este dedicat nepoatei sale, Carina.

***

POEZIA LITERELOR

Nu e uşor să scrii versuri pentru copii, pentru că trebuie să intri în rezonanţă cu lumea lor, trebuie „să te prosteşti", să dai în mintea lor, să te... „buniceşti", dacă ne e permisă această invenţie, adică să transformi o stare, „bunicul şi bunica", în verb, „a bunici".

Am scris versuri pentru copii atunci când am simţit că am o ţintă specială. De această dată, am vrut să ofer nepoatei mele, Carina, un „Abecedar liric". Dar nu e doar o carte pentru ea, ci şi pentru mine. E un mod de a mă întoarce în copilărie, de a redeveni copil, din dorinţa de a-l mai confirma încă o dată pe Brâncuşi, care spunea: „Când nu mai eşti copil, ai murit de mult".

Această carte mai încearcă şi să-i dea dreptate lui Gaston Bachelard: „Copilăria durează toată viaţă. Ea se întoarce mereu pentru a însufleţi secţiuni mari ale vieţii de adult. Poeţii ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, această lume permanentă, durabilă, de neclintit".

Câtă copilărie, atâta poezie, câtă poezie, atâta copilărie, îmi vine să zic, răsturnând înţelesurile unei sintagme celebre.

Cât priveşte „Alfabetul unui alfabet", trebuie să recunosc că m-au fascinat întotdeauna literele alfabetului, că am încercat de la bun început să le desluşesc înţelesurile, să aflu istoria care se află în spatele literelor, în spatele scrisului, să trăiesc miracolul gestului care se transformă în cuvânt.

Am trăit frumuseţea acestei emoţii, măcar în parte, cândva, când fiul meu, Raul-Mihai, acum tată şi el, primind un cadou, la doi ani şi jumătate, descifra pe eticheta darului, literă cu literă: „F-A-B-R-I-C-A-D-E-C-O-N-F-E-C-Ţ-I-I-F-O-C-Ş-A-N-I", ca apoi, încă neştiind să lege literele în cuvinte, să concluzioneze victorios: „CHILOŢEI"!

Mi-au fost dragi literele, le-am considerat mai întâi fiinţe, cu viaţa lor, cu trecutul şi cu viitorul lor, le-am deprins caligrafia, printre petele de cerneală care încercau să le scadă din frumuseţe pe coala albă de hârtie.

Nu ştiu cum e acum, dar eu am avut ore de caligrafie şi caiet de caligrafie şi mă străduiam să nu trădez rotundul fiecărei litere, parcă ştiam că fiecare literă e o pictură, e artă, e frumuseţe.

Mă înspăimântă gândul că ar putea să dispară scrisul de mână, în explozia tehnicii informatice. Că scrisul de mână ar putea fi înlocuit cu cel de tipar, că peniţa, stiloul, pixul, creionul ar putea fi „suprimate" de tastatura electronică.

De aceea, „Alfabetul unui alfabet" se vrea şi un elogiu adus literelor, literelor frumoase, caligrafic scrise şi pline de taine.

Lasă un comentariu