Anul 1938. În casa bunicilor mei, din Piatra Neamţ, era forfotă mare la bucătărie, deoarece se aşteptau musafiri de seamă de la Primărie şi Prefectură, foşti parlamentari liberali şi ţărănişti, ofiţeri din Garnizoană şi din Regimentul 15 Dorobanţi, scriitorii Mihail Sadoveanu şi Brătescu Voineşti, moşierul Ernest Tupilaţi Ene (cu un autovehicul marca Nash decapotabil, având roţi cu spiţe de lemn). Toţi erau echipaţi cu ustensile de pescuit, pregătiţi să meargă cu bunicul pe râul Bistriţa, spre Toance, după peşte, rar şi greu de prins, numit lostriţă. Mai erau prezenţi şi fraţii bunicului şi un frate al bunicii, salariat la CFR.
S-a întins masă mare, stropită din plin cu vin de Cotnari şi cu... întâmplări din Primul Război Mondial. Se ştie că Armata Română era nepregătită militar, iar trupele germane, după lupte grele, au ocupat Bucureştiul. Casa Regală, Guvernul, Parlamentul şi unităţile militare s-au retras la Iaşi, în Moldova, pentru a reorganiza armata, cu ajutor francez. Dar, la Bucureşti, au rămas unii politicieni români progermani, care au conlucrat cu armata lui Machenzen. La unele fapte de arme, au participat şi musafiri de-ai bunicului. Fratele bunicii, Petre Hauser (din părinţi cehi), fiind ceferist, a fost luat prizonier la Griviţa Călători. Povestea că marii ofiţeri germani ocupaseră localurile bucureştene, teatrele, cabaretele (case de rendez-vous, cu exemplare renumite, dar şi plătite scump, în mărci germane). Nenea Petre a mai povestit cum, la un restaurant din centru, frecventat numai de ofiţeri germani, era o celebră dansatoare şi cântăreaţă, cam bruneţică, dar „tare, tare, în fapte". Aceasta petrecea zile şi nopţi cu galonaţii şi eleganţii ofiţeri germani. Cică, la o petrecere de noapte, vinul bun românesc şi mâncărurile alese i-au cam băgat pe sub mese pe nemţi, aşa că năstruşnica noastră cântăreaţă s-a urcat pe o masă în goliciunea ei şi a strigat cât a putut de tare: „Să vină alţi lăutari, alt rând de vin şi alt rând de nemţi, că pe ăştia i-am dat gata!"
Au urmat luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, unde nemţii lui Machenzen au fost înfrânţi, iar armata României a recucerit teritoriile pierdute, reîntregind hotarele ţării.
De la domnul Sadoveanu am primit o mică muştruluială: cică, să nu mai stau ascuns şi să ascult ce vorbesc oamenii mari despre femei şi să nu mai scormonesc prin maşină, printre uneltele de pescuit - scumpe şi de calitate - că nu mă mai iau şi pe mine la pescuit!
