În drum spre Galilea, Iisus a trecut prin Samaria şi a ajuns în frumoasa vale a Sihemului, unde se afla fântâna lui Iacov. Când Iisus s-a aşezat pe marginea fântânii, era slăbit de foame şi sete. Setea lui creştea şi mai mult. O femeie din Samaria s-a apropiat şi, părând că nu i-a seamă de prezenţa Lui, şi-a umplut ulciorul cu apă. Când s-a întors să plece, Iisus i-a cerut să-i dea de băut, însă ura dintre iudei şi samariteni o oprea pe femeie să facă un bine, văzând că Iisus era iudeu.
„Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?" Iisus a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce zice dă-mi să beau, singură ai fi cerut să bei şi el ţi-ar fi dat apa vie. Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui bea din apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, din care va ţâşni în viaţa veşnică". „Doamne, i-a zis ea, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot". Iisus a schimbat deodată conversaţia: „Du-te", i-a zis El „de cheamă pe bărbatul tău şi vino cu el aici." Ea a răspuns:
„N-am bărbat". „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu îţi este bărbat. Aici ai spus adevărul." „Doamne văd că eşti proroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde să se închine oamenii". Iisus i-a zis: „Credem că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. Vine ceasul când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh şi cine se închină Lui trebuie să se închine în Duh şi adevăr. Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan, capitolul nr. 3, versetul nr. 3).
Când i-a fost descris trecutul vieţii ei, femeia şi-a dat seama de lipsa ei cea mare. A simţit setea sufletului, pe care apele fântânii din Sihar n-o puteau stinge niciodată. În mintea ei s-a ridicat întrebarea: „Nu cumva acesta este Mesia aşteptat de atâta vreme"? „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela." Când femeia a auzit aceste cuvinte, în inima ei a răsărit credinţa. Ea a primit vestea cea minunată din gura Învăţătorului divin.
La întoarcerea ucenicilor din căutarea lor, ei au fost surprinşi văzând că Mântuitorul vorbea cu femeia. Iisus a recunoscut interesul lor plin de iubire şi a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi. Mâncarea Mea este să fac voia celui ce m-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui" (Ioan, capitolul nr. 4, versetul nr. 34). „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus ce am făcut", a spus ea oamenilor din cetate. „Nu cumva acesta este Hristosul"? Cuvintele ei le-au atins inimile. Timp de două zile, Iisus a rămas în Samaria şi mult mai mulţi au crezut în El.
