RĂZBOIUL LUMILOR SAU NATURĂ MOARTĂ CU MACI ŞI TRANDAFIRI

Distribuie pe:

Motto: „Toţi îţi vor binele. Nu-i lăsa să ţi-l ia!"

Poveste adevărată, aflată de la domnul Ion Coja: Portugalia avea, în secolul trecut, un fel de... autostradă din pietre de caldarâm, de fapt, o şosea mai acătării, care lega Lisabona de un oraş oarecare. Germania, aliată în război, s-a oferit să-i construiască, în locul acesteia, o şosea modernă. Zis şi făcut! Cu fonduri şi mână de lucru germană, la ordinul lui Hitler, a fost construită o cale de acces internaţional impecabilă. Gestul ar putea părea cu adevărat caritabil, doar că pietrele vechiului caldarâm portughez, pe care nemţii le-au încărcat în tren şi le-au dus rapid în Germania, ca „să-i scape" pe lusitani de ele, erau... din minereu de wolfram sau tungsten, care se foloseşte la fabricarea de oţeluri aliate pentru blindaje! Nu se găsea nicăieri în lume la îndemână. Nemţii ştiau, portughezii - nu. „Iată ce înseamnă a avea o bună informaţie!" - conchide domnul Ion Coja.

De ce amintesc această întâmplare? Fiindcă, dacă judecăm la rece, constatăm că noi, românii, mereu am fost vânduţi, şi continuăm să fim vânduţi, fir cu fir şi bucăţică, de mai-marii perindaţi pe scaunele moi ale Puterii. De pildă, nu ne-am ales cu nimic din petrolul de pe Valea Prahovei, în timp ce arabii au făcut cel mai modern hotel din lume, oraşe şi staţiuni de vis, unde îşi petrec vacanţele inclusiv miliardarii noştri de carton. În ultimele două decenii, străinii, mână în mână cu guvernele „pământene" dependente de voturi alogene (şi nu numai), au pus pe butuci industria, agricultura, au vândut pământul, au pustiit munţii, pădurile, vânatul, au distrus învăţământul, cultura, tradiţiile etc., etc., ne-au sărăcit şi ne-au sleit sufletele. Mai nou, după eşecul – sper că nu doar temporar! - privind cianurizarea Roşiei Montane, determinat de opoziţia (în sfârşit, categorică!) a societăţii civile româneşti, spre a-şi spăla, totuşi, obrazul în faţa partenerilor de jaf, pe şest, lacomii de comisioane grase s-au deplasat doar cu 20 de kilometri mai la… Valea Rovinei…, care „face parte dintr-o zonă cunoscută drept «Patrulaterul de Aur», una dintre cele mai prolifice areale din Europa în ceea ce priveşte metalele preţioase. Resursele din zonă erau estimate, în 2012, la 7,19 milioane de uncii de aur, adică cu 134% mai mult aur decât era estimat iniţial şi cu 87% mai mult cupru decât se credea iniţial", arăta, în 2013, replicahd.ro. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a oferit - NOTA BENE! - licenţă de exploatare canadienilor de la Carpathian Gold în zona Văii Rovina, „fără nicio implicare a unei companii de stat în proiect" - după cum menţionează chiar partenerii de contract, pe site-ul lor, preluat de activenews.ro. Canadienii au primit licenţa pentru o perioadă de 20 de ani, timp în care compania va săpa pentru aur şi cupru!!! Este pentru prima oară când România oferă o astfel de licenţă! Ca de obicei, „după ploaie, chepeneag": „În conformitate cu legislaţia română, licenţa va intra în vigoare după revizuirea finală de către mai multe departamente guvernamentale şi publicarea în Monitorul Oficial." Cert este că „informaţia publicată de canadieni a făcut ca acţiunile companiei să sară în aer la bursă, acestea crescând cu 200%, într-o zi. (activenews.ro.) Carpathians Gold este deţinută, în proporţie de 100%, de Riacho dos Machados Gold Project, din Brazilia, iar în România acţionează prin AMAX România SRL, condusă de Alexandru Nicolici, fostul şef al companiei de stat Cuarţ SA." („The EpochTimes").

Apropo de ... minereul de wolfram invocat la început, şi de ştiri de maximă utilitate, tot domnul Ion Coja publica, încă din 2013, informaţii extrem de interesante, care ne privesc direct: „România şi Afganistan sunt singurele puteri ale lumii în domeniul materialelor strategice!" Deci, nu întâmplător ne balansăm pe marginea prăpastiei, între criză, terorism şi... Apocalipsă! O să spuneţi că iar îmi bag nasul unde nu îmi fierbe oala. Aşa o fi, dar „America nu are uraniu, iar Rusia nu are wolfram". Şi, fără aceste două elemente de pe Tabela lui Mendeleev, e cam greu să faci pe nebunul şi să deţii supremaţia militară mondială. Wolframul, mai scump decât aurul şi mult mai preţios, greu de găsit, este foarte necesar în industria militară şi spaţială, iar uraniul în industria nucleară. Şi... atenţie! „Wolframul se află, în cantităţi inepuizabile, şi în starea cea mai pură (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui), doar în România. La Roşia Montană"! 20 de kilometri, de la Roşia Montană la Valea Rovinei, nu e o distanţă prea mare, nu-i aşa? Voila!

Îmi place uneori cum gândeşte domnul Ion Coja, motiv pentru care revin la postările domniei sale: „Zbaterea de a pune gheara pe minele de aur de la Roşia Montană are acum o miză periculoasă, cu atât mai mult cu cât Exploziv-News şi GIS-SSR o dezvăluie în premieră: «Zăcăminte de wolfram, neexplorate niciodată, se găsesc, însă, în cantităţi uriaşe, şi în Munţii Retezat (zona Gugu Şureanu, axa care le uneşte trecând prin Vârful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona în care a căzut, în urmă cu câtva timp, avionul militar israelian - posibil neîntâmplător în misiune în acea zonă!) şi, înainte de 1989, au fost păzite cu străşnicie, de către Departamentul Zero». Cel care a detectat, extrasenzorial, aceste zăcăminte de wolfram era să-şi piardă viaţa, în urma unui atentat psihotronic al ruşilor, pentru curajul de a dezvălui adevărul, în cadrul unor cursuri speciale, destinate profesioniştilor din serviciile secrete militare ale României. Numele lui este Vasile Rudan, cel care, de altminteri, este şi părintele legendarului Departament."

Pentru informarea dumneavoastră, stimaţi cititori, precizez că „Vasile Rudan este cercetător român în domeniul fenomenologiilor de frontieră, care, vreme de trei decenii, a efectuat cercetări experimentale la cererea şi sub controlul Armatei Române. Este autorul descoperirii Efectului Rudan -1965, în structura energetică externă a organismelor vii - un bioindicator extern al funcţiilor fiziologice vitale, detectabil de la distanţe apreciabile. A participat la misiuni speciale, având ca obiect monitorizarea extrasenzorială a unor ţinte umane, aflate în teatre de operaţiuni militare. În luna iulie 2010, Vasile Rudan a susţinut, în Bucureşti, cursul intensiv teoretic şi practic de protecţie şi autoapărare extrasenzorială. Imediat după terminarea acestui curs, Vasile Rudan a suferit un atac cerebral, în urma căruia i-a fost afectată funcţia vorbirii şi, multă vreme, nu a mai putut să continue aceste cursuri.

În aceeaşi zi în care profesorul Rudan era găsit aproape mort în apartamentul său din Bucureşti (cu câteva zile înainte, el dezvăluise unor apropiaţi din SRI şi DGIA că fusese de două ori ameninţat cu moartea de un anume rus, Fonareff, fost ofiţer KGB), generalul David H. Petraeus, comandantul forţelor americane din Afganistan, avea aproape aceeaşi soartă cu a profesorului român.  Generalului american i se întâmpla asta deoarece, într-o conferinţă de presă, scăpase un alt adevăr: motivul prezenţei NATO în Afganistan nu erau teroriştii, ci uriaşele zăcăminte de uraniu pur! În Munţii Khwaja Rawash, situaţi la nord de Kabul, dar şi în Koh Mir Daoud, lângă Herat şi Kharkiz, în provincia Khandahar, există cele mai mari zăcăminte de uraniu din lume, la fel cum, în materie de wolfram, România deţine supremaţia mondială." Săracele ţări bogate!

• Revin nu întâmplător la parabola din povestea profesorului Coja, cu autostrada portugheză din paviment de wolfram. „Fericiţi cei săraci cu duhul!" - spune cartea sfântă, sintagma dobândind, prin milenii, interpretare variabilă. În timp ce companiile miniere se dădeau de ceasul morţii să scoată fără tărăboi internaţional materialele strategice din noile colonii cu „faţă" mai mult sau mai puţin umană, s-au găsit alţi „binevoitori", mai iuţi de mână şi de minte, să facă averi colosale cu efort şi investiţii aproape insesizabile.

Încă din 2010, presa internaţională semnala faptul că „Afganistanul furnizează 90% din stupefiantele produse în întreaga lume. Viktor Ivanov, directorul serviciului antidrog din Rusia, atrage atenţia asupra faptului că Afganistanul este o provocare, întrucât Europa, Rusia şi Iranul consumă peste 80% din drogurile provenind din această ţară." (Ria Novosti, citată de Mediafax); „În prezent, dintr-o populaţie de 35 de milioane de oameni (de afgani -n.n.), peste un milion sunt dependenţi de droguri. Această proporţie este cea mai ridicată la nivel mondial", relatează BBC. „Chiar în centrul capitalei Afganistanului, Kabul, dependenţii de droguri se adună pe pietrele aşezate pe marginea râului Kabul pentru a cumpăra şi a se droga cu heroină. Este un loc al mizeriei şi al degradării." („Agonia din Afganistan, ţara cu cei mai mulţi dependenţi de droguri din lume",www.ziare.com, 12 mai 2013); „Într-o ţară în care culturile de mac asigură 90 la sută din producţia mondială de opium, armata americană are grave probleme de imagine. (…) Un raport precedent al Armatei arăta că, în perioada 2006-2011, 36.000 de soldaţi americani au avut probleme cu drogurile." („Anchetă în armata americană: soldaţii din Afganistan fac trafic de droguri?", 21 aprilie 2012, Ziare.com)

Ce-i drept, înainte de a-şi retrage trupele, din când în când, NATO a mai incendiat, pe ici-colo, lanurile unduitoare de maci, plantând în locul lor trandafiri bulgăreşti. Să mai destindă spiritele, cu o dulceaţă, un parfum, şi cu o mulţime de dolari necesari noilor tehnologii... E lesne de bănuit însă că nici afganii, nici chiar toate forţele de menţinere a… păcii nu au cedat inofensivelor ispite. Se pot spune foarte multe, dar mă opresc aici.

În ceea ce ne priveşte, în loc de altă încheiere, pentru cei care încă nu au aflat, iată şi o ştire îmbucurătoare: „Marea Neagră ascunde zăcăminte importante de petrol şi gaze naturale. Dacă toate previziunile, studiile şi cercetările se vor confirma, România îşi va căpăta o independenţă nesperată şi nu va mai fi nevoită să importe petrol şi gaze. Mai mult, România poate deveni un furnizor important pentru restul ţărilor din Europa, pentru că zăcămintele sunt uriaşe." (www.euronews.com.) Dă, Doamne!

 

Lasă un comentariu