Regionalizarea - o soluţie proastă pentru problemele reale

Distribuie pe:

Tema regionalizării, o temă falsă, a fost impusă de un politician pentru a ascunde eşecul în calitate de ministru într-o dispută transfrontalieră - locaţia unui pod peste Dunăre şi pentru a acoperi incapacitatea de a atrage fonduri pentru infrastuctură. Tema a fost menţinută la cald de ziarişti din lipsă de subiecte şi de minte şi cunoaştere, generalizată apoi de politicieni.

O problemă reală este timpul şi banii irosiţi la nivel naţional datorită căilor rutiere şi feroviare în regres şi tot mai incapabile să preia sarcinile actuale viitoare. Pe actuala reţea rutieră, proastă, se înţelege, dacă Braşovul ar fi nodul de comunicaţii al ţării, costurile naţionale pe transportul rutier s-ar reduce cu 15% (simulare pe datele I.N.St. din 2012). Dacă reţeaua rutieră, feroviară şi aeriană s-ar reorganiza pe ideea de nod de comunicaţii naţional la Braşov, costurile per total cu transportul s-ar putea reduce substanţial. Din motive economice, Germania are un astfel de nod de comunicaţii naţional.

O altă sumă de probleme reale ale oamenilor este apropierea deciziei şi resurselor de ei. Dar nu abordăm aici, într-o lume globalizantă, descentralizarea / centralizarea cu mai multe trepte şi forme care se intercondiţionează.

Regionalizarea, se poate demonstra matematic [problema Kvant 1%… (5,4=44%)x1, (19,8=29%)x2, (65,16=19%)x3, ...], creează două premise excepţionale: un hăţiş-culcuş pentru corupţie şi o oportunitate pentru neocominternism, dar nu rezolvă niciuna din problemele reale enunţate.

Problema soluţiei corecte de organizare a teritoriului este şi urgentă şi foarte actuală în perspectivele: 1) atragerii de fonduri europene ordinare, unde soluţiei regionalizării i se poate substitui soluţia ştiinţifică a „alocării dinamice"; 2) atragerii de fonduri speciale pentru proiecte majore (iniţiativa Junker); 3) master planului de transport care trebuie fundamentat pentru un secol, dar prioritizat pe păstrarea locurilor de muncă şi pe crearea de noi locuri de muncă; 4) evitării unor complicaţii inutile în elaborarea noii Constituţii şi, evident; 5) optimizării şi reducerii costurilor economice.

Lasă un comentariu