Smerenia îl umple de har pe om

Distribuie pe:

Într-o carte de spiritualitate intitulată „Patericul egiptean", ni se istorisește că erau doi episcopi aproape unul de altul și erau supărați unul asupra celuilalt. Unul era bogat și puternic, iar celălalt smerit. Și căuta cel puternic să facă rău celuilalt. Iar cel smerit auzind aceasta, zicea către clerul său: o să-i biruim cu darul lui Dumnezeu. Și i-au zis clericii: stăpâne, cine poate să-l biruiască? Iar el zicea: răbdați fiilor și veți vedea mila lui Dumnezeu! Așadar pândea, și când avea acela un praznic de sfinți mucenici, a luat clerul, a ieșit și le-a zis: veniți după mine și orice mă veți vedea pe mine că fac, faceți și voi și o să-l biruim. Deci, mergând după dânsul, își ziceau: oare ce are să facă? Și după ce au venit l-au aflat făcând slujbă și toată cetatea era adunată acolo. Atunci episcopul a căzut în genunchi la picioarele celui puternic, împreună cu clerul său, zicând: iartă-ne pe noi, stăpâne, robii tăi suntem! Acela spăimântându-se de ceea ce a făcut, umilindu-se, căci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare, zicând: tu ești stăpân și părinte! Și de atunci s-a făcut mare dragoste între dânșii. Și zicea cel smerit către clerul său: nu vă ziceam vouă, fiilor, că vom birui prin bunătatea lui Dumnezeu?

Deci și voi când aveți vrajbă cu cineva, aceasta faceți și veți birui cu darul lui Dumnezeu.

(Din volumul „Aștept să înflorească ruga mea", apărut la Editura „Nico")

 

Lasă un comentariu