… Atunci, o întrebare (dar parcă numai una?) revine pe buzele oricărui cetățean care trăiește din salariul mediu (ori, mai ales, minim) pe economie, sau din ajutoare sociale și de șomaj: ce s-a făcut, în România, cu sumele uriașe împrumutate, o datorie de aproape 100 de miliarde de euro? Avem mai multe autostrăzi decât în 2009 - când, din suma împrumutată de la FMI, România a rambursat 162 de milioane de euro? - s-au creat mai multe locuri de muncă?; a prosperat economia, a crescut nivelul de trai al populației? Răspunsul e la îndemâna oricăruia dintre noi: nimic din toate acestea.
A doua mare problemă: recuperare prejudiciilor din dosare. Și această acțiune se dovedește extrem de greu de realizat. Dovada: în prezent, sumele care intră în bugetul de stat sunt undeva între 5 și 8% (cel mult, 10%) din cele dispuse de judecători. La această concluzie au ajuns mai mulți magistrați și oficiali ai statului care au participat la conferința „Cât recuperăm din bunurile provenite din infracțiuni", organizată de Ambasada Marii Britanii și Expert Forum.
„Ce-i drept, dacă, în 2009, subiectul recuperării creanțelor nu exista deoarece nu se impunea de către judecători nicio măsură recuperatorie a prejudiciului, din 2012, Parchetul General a cerut performanță pe acest subiect și lucrurile au început să se miște", preciza Cornel Călinescu, directorul Oficiului Național de Prevenire a Criminalității și Operare pentru Recuperarea Creanțelor (ONPCCRC), citat de agenții de presă.
Că mai e încă mult… până departe, denotă că, în 2013, potrivit ONPCCRC, toate Parchetele din România au constatat, prin rechizitorii, că bugetul statului a fost prejudiciat cu aproape 2 miliarde de euro. Ce sumă a fost recuperată din confiscări? Doar 7,6 milioane de euro. Ca urmare, Guvernul a decis ca, de la 1 aprilie 2015, să se înființeze o agenție specială în cadrul Ministerului Justiției, încât ministerul își va putea valorifica singur bunurile confiscate și nu va mai fi obligat să o facă doar prin intermediul ANAF, ca până acum. Motivul: există o comunicare precară între instituțiile care gestionează bunurile sechestrate și, de cele mai multe ori, mașinile, de exemplu, au ruginit în curțile instituțiilor. De asemenea, Agenția va avea un rol de coordonare și decizie în activitatea de valorificare a bunurilor confiscate, în cooperare cu ANAF.
Pe de altă parte, la bilanțul DNA, premierul Victor Ponta a declarat că „bugetul de stat are de recuperat de la firmele din insolvență nu 300 de milioane de euro, ci 10 miliarde de euro. Sumă care ar acoperi toate salariile, nu doar ale medicilor și ale procurorilor și ale polițiștilor."
De ce au fost necesare aceste măsuri (chiar venite cu întârziere)? Întrucât - așa cum observăm cu toții - ceea ce nu s-a schimbat deloc (în bine, ci doar în rău) este flagelul corupției, existând suspiciunea că și mulți din banii împrumutați de România au ajuns în buzunarele unora dintre cei pe care acum îi vedem cu cătușele la mâini. Și ei sunt din rândul (ori din preajma) Puterii! Pentru că s-a demonstrat, nu o dată, că unde-i Puterea, acolo-i (și)corupția: că… spiritul de gașcă a acționat în mai toate afacerile mari din România. Și în cele politice, și economice. Or, când Justiția dovedește (prin condamnări definitive) că banii au fost furați, ei trebuie recuperați! Spunem asta, deoarece, deși, în mod paradoxal, România împrumută sume mari de bani, populația sărăcește. Lipsa locurilor de muncă este grav resimțită în pături largi, cu stare materială precară a populației. Apoi, întreprinzătorii români, cei care susțin milioane de locuri de muncă în întreprinderi mici și mijlocii, sunt sufocați de lipsa de credite și de reglementări fiscale al căror scop continuă să fie susținerea statului, iar nu a economiei.
Ce denotă, chiar și numai aceste aspecte? Că, pentru ca „România (să fie) corectă, o Românie socială" - lozinca PSD-ului este (era) nevoie nu doar de împrumuturi de miliarde de euro, ci de o clasă politică responsabilă, de un management și structuri concurențiale; ca banii din împrumuturi, din privatizări, ca și cei din bunurile sechestrate să fie folosiți pentru investiții, pentru dezvoltare, locuri de muncă și, deci, pentru bunăstare.
Desigur, în anumite perioade, împrumuturile sunt necesare, doar în măsura în care sunt utilizate pentru…. bunăstare, nu ca să ajungă în anumite… buzunare. Căci, la urma urmei, cele circa 1.860 de miliarde de euro pe care România trebuie să le ramburseze, în 2015, către trei instituții financiare, sunt efectuate (rambursările) prin eforturile românilor, ale celor care susțin bugetul prin taxe și impozite. Iar, dacă ne împrumutăm, normal ar fi să ne și dezvoltăm!
