Vrem - nu vrem, în spatele fiecăruia dintre noi, bogat sau sărac, celebru sau nu, se află un dascăl. E un lucru pe care-l recunoaștem rar, dar care se vede zi de zi, iar când spui școală, în mintea fiecăruia dintre noi apare chipul învățătoarei sau al învățătorului. Un om ca atâția alții, anonimi cei mai mulți, dar pe care se reazemă instituțiile și, în ultimă instanță țara, însăși. Acești pământeni nu ies în lumina reflectoarelor și nu trebuie cu niciun chip împinși de la spate să se afle la datorie. Ei își știu bine misia și o împlinesc nesmintit. Le este destulă mulțumirea semenilor, în viața cărora se străduiesc necontenit să aducă stropul acela de bucurie sau de speranță mântuitor. De se întâmplă ca cineva din înalturi să găsească o vorbă bună pentru făptuirea lor, se simt mulțumiți, dar nu-și pierd cuviința la niciun fel de laudă.
Fără îndoială, oricare dintre noi păstrăm caldă și prețioasă amintire unor dascăli ce ne-au format, făcându-ne să prindem drag de școală dar, mai ales, făcându-ne să devenim oameni buni, la fel ca ei, care ne-au motivat, cu drag și cu bândețe, să ne autodepășim. Sunt oameni de care ne amintim cu plăcere toată viața, ale căror sfaturi sau învățături ne-au rămas întipărite în minte. Sunt oameni care ne-au călăuzit pașii, învățători sau profesori, alături de care am descoperit pasiunea pentru o anumită disciplină. Sunt „Domnul Trandafir" al vieții noastre, dascăli adevărați, mânați de vocație mai presus de orice și de respect pentru elevii lor. Sunt oamenii care ne-au marcat existența.
Dintre aceștia, una dintre figurile de prim rang în peisajul actual al învățământul mureșean, al cărei destin este legat de aceste locuri, e doamna învățătoare Maria Șincan. Dacă ar fi să căutăm un model de învățător care, prin tot ceea ce a construit în ani și ani de muncă, să arate nu doar dragoste pentru copii, dar și un devotament cu totul special pentru una din cele mai nobile profesii, cu singuranță Maria Șincan ar fi omul potrivit! Întâlnirea cu o persoană de calibrul acestei „Doamne" te onorează și mai ales îți dai seama că de asemenea cadre didactice este nevoie pentru a salva viitorul copiilor noștri; pentru că orice construcție începe cu temelia, iar învățătorul este temelia formării copiilor în viață. Un dascăl de primă linie, cu o chemare specială pe un tărâm al unui destin ce trebuia împlinit. Și l-a împlinit până la capăt cu demnitate și abnegație, cu dăruire și pasiune.
Dascăl exemplar, pedagog dăruit cu har și conștiința misiunii sale, fidel vocației rare de a desluși luminând, învățătoarea Maria Șincan face parte dintr-o galerie de dascăli minunați, care au făcut câte ceva pentru Școala românească. Scrisul caligrafic prin excelență, iubirea de carte, comentariile inspirate și grija pentru formarea elevilor săi rămân calități de neuitat, pe care le asociem cu numele său.
Chip blajin și cuminte, Doamna învățătoare face parte din rândul intelectualilor înzestrați cu vocație și poartă cu sine povara unei frumoase slujiri a învățământului românesc. Are aspirația de a nu fi ca alții, dorind să fie vizibilă și admirată, să se oglindească cu mândrie în mentalul celorlalți. Peste tot, pe cărările purtate de destin, în școală, la diferitele examene cu elevii, în cadrul acțiunilor culturale, în relațiile interumane, a dus cu ea omenescul și grija pentru semeni. O ființă deosebită, prețioasă și delicată, care își împlinește cu cinste și atribuțiile de soție, de gospodină și, mai ales, de mamă blândă, devotată familiei. O viață închinată școlii, educației copiilor și tinerilor, o viață dedicată familiei, un dascăl - un model de viață!
De mai bine de douăzecișicinci de ani trăiește în mijlocul nostru, dar laborioasa ei activitate profesională, artistică și culturală ar face cinste oricăror alte așezări umane. Mă bucur că am ocazia să reconstitui câteva secvențe din traseul ei biografic: S-a născut la 15 februarie 1955, în familia lui Alexandru și Maria Șipoș, oameni onești, muncitori și vrednici, în comuna Gurghiu, județul Mureș. După absolvirea Școlii Normale din Tg.-Mureș, își începe activitatea didactică în comuna natală, în satul Cașva. Aici, acasă, printre ai săi, s-a dedicat cu pasiune muncii didactice pentru copii, devenind, în scurt timp, iubita și prețuita „Tovarășa învățătoare". Dascăl la mai multe școli (Glăjărie, Larga, Băița, Frunzeni), ocupă în 1989, prin transfer, postul de învățătoare la Școala Generală nr. 8 din Tg.-Mureș și mai apoi la Școala nr. 6. Cariera sa didactică și științifică a fost una suitoare. Talent pedagogic înnăscut, înzestrată cu voință și perseverență, doamna Maria Șincan a urcat mereu, parcurgând toate treptele profesionale și obținând toate gradele didactice (definitiv, Gr. II și Gr. I). A purtat sub braț sute de cataloage, a deschis ochii mari spre cunoaștere la mii de copii, cu dragoste, pasiune, sacrificii nenumărate, dar și cu satisfacții pe măsură. Toate acestea vorbesc despre învățătoarea Maria Șincan. E încurajator să descoperi că există, încă, în lumea românească, personaje de o asemenea croială și este deprimant să constați cu câtă nonșalanță se face risipă de ei. Nu ne rămâne decât să compensăm, prin silința memoriei, ceea ce nevrednicia instituțiilor lasă de izbeliște. Noi să-i pomenim, cuviincios, pe toți cei care ne-au fost modele! Cândva, ne vom da seama cât le datorăm și cât de mult ne lipsesc.
Ajunsă la vârsta pensionării, moment deosebit de emoționant din viața oricui, învățătoarea Maria Șincan, de la Școala Generală Nr. 6 din Tg.-Mureș, se poate mândri că a avut de-a lungul timpului un rol decisiv la formarea a generații întregi de copii, care au devenit între timp adulți realizați, dar care nu au uitat cine i-a îndrumat pentru prima dată în tainele învățăturii și care, din când în când, vor merge să îi mulțumească. Este ultima săptămână când mai aude sunetul clopoțelului. Bilanțul celor 60 ani de viață și 40 de pedagogie este încărcat de împliniri în munca la clasă, în scris și în sumedenia de alte activități, dând imaginea unui OM al gândului sacru, cu suflet de creștin, un model de viață și creație. După 40 de ani, timp în care zeci de generații de copii, sub atenta îndrumare a învățătoarei, au învățat scris-cititul, doamna Maria Șincan va preda ultima lecție. Apoi Abecedarul se va închide, iar clopoțelul va deveni o amintire frumoasă. Învățătoarea Maria Șincan este un om împlinit, care a adunat multe amintiri frumoase și care are doar un singur regret, acela că timpul a fost neiertător.
Așadar, să ne amintim de cei care ne-au sădit sămânța cunoașterii în suflete și să le batem la ușa sufletului cu o floare a recunoștinței. Celor care slujesc aceste „jertfelnice" ale culturii și educației românești le așezăm lângă inimă cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice că: „Nu există artă mai frumoasă decât arta educației. Pictorul sau sculptorul fac figuri, fără viață, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu".
