„Lacătele iubirii veşnice"

Distribuie pe:

Un confrate în „arta" de a mâzgăli hârtia cu ce-i văd ochii, dar şi cu ce-i aud urechile şi pricepe mintea lui de orăşean-literat, scrie: „Nu-i Turnul Effel, e Turnul Sfatului; Nu-i Sena, e Cibinul; Nu-i Luvru, e Brukenthal; Nu-i Paris, e Sibiu". După care, întrebându-se, îşi răspunde: „Oare, ce au în comun capitala Franţei şi fosta Capitală Culturală a Europei?!" Se pare că cea mai recentă asemănare este gestul îndrăgostiţilor de a agăţa lacăte de grilajele a două poduri. La Paris, de un mare pod ce stă, de sute şi sute de ani, arcuit peste Sena. La Sibiu, în schimb, „victimă" a îndrăgostiţilor din toate colţurile lumii căzând „Podul Minciunilor Medievale". Cel care face legătura pietonală între două mari cartiere multiseculare: „Oraşul de Sus" şi „Oraşul de Jos". Şi o precizare, de ultimă oră: Acel pod parisian s-a şubrezit atât de mult de greutatea lacătelor, încât balustradele sale au fost înlocuite cu altele noi, mult mai rezistente, în vreme ce edilii sibieni „forfechează" sutele de „lacăte ale iubirii veşnice", însoţite de declaraţiile inscripţionate în toate limbile pământului! Şi cum fotografiile-document, ca şi cheile încuietoare rămân în posesia perechilor de îndrăgostiţi, muzeografii sibieni le depozitează într-o nişă ascunsă în latura de est a zidurilor Cetăţii Medievale.

 

Lasă un comentariu