Toamna anului 1962 a adus multă recoltă de porumb pe coasta Mnimneşeştului - Ciobotani. Locuitorii din partea locului erau mulţumiţi de aşa recoltă, care a necesitat multă muncă. Odată cu coacerea porumbului, îşi fac apariţia şi porcii mistreţi, pentru a se hrăni din recoltă, dar după ce se satură începe prăpădul prin lanul de porumb.
Numai unul cunoştea foarte bine lucrarea acestor porci sălbatici, care veneau în turmă de 20 - 30, şi îi putea opri de la această operaţiune de distrugere, şi anume Grigore Moldovan - căuşul din Ciobotani. Sătenii îl angajau noapte de noapte, pentru a păzi porumbul, până se recolta în totalitate şi se căra acasă, în pătul.
Într-o noapte liniştită de toamnă, când întreg satul, împreună cu familia mea, era scufundat într-un somn adânc, după o zi de muncă istovitoare, însoţit de căţelul Dudaş, am luat coasta în piept şi am ajuns la coliba lui nenea Grigore, care păzea porumbul sătenilor. S-a bucurat când ne-a văzut. M-a învelit cu cojocul lui de oaie şi a început să-mi povestească pentru a adormi. Când m-am prefăcut că dorm, am observat că nenea Grigore s-a dus în spatele colibei, s-a îmbrăcat într-o piele de porc sălbatic şi a plecat într-o direcţie de unde se auzeau ceva zgomote. Nu a durat mult şi o turmă numeroasă de mistreţi s-a apropiat de lanul de porumb. Nenea Grigore era în fruntea lor, folosea nişte sunete asemenea porcilor sălbatici.
Minunea s-a întâmplat. Mistreţii s-au împărţit în patru cete şi fiecare ceată şi-a ales locul unde, de cu seară, nenea Grigore a făcut patru grămezi de porumb, la cele patru colţuri ale lanului. Mistreţii au mâncat, iar la un semnal făcut de nenea Grigore au plecat spre pădurea din vârful coastei. Eu, împreună cu căţelul Dudaş, de frică, nu ne-am mişcat de sub învelitoarea cojocului. Nenea Grigore a venit în spatele colibei, şi-a dat jos pielea de porc şi a scos tabachera, a umplut pipa, a aprins-o şi a început să pufăie cu multă satisfacţie după misiunea îndeplinită cu succes.
Acest bărbat de 64 de ani, la 1,60 m înălţime, fără bani sau arme, a cucerit multe inimi, atât ale oamenilor, cât şi ale animalelor. Fără ştiinţă sau educaţie înaltă, el a revărsat mai multă lumină asupra oamenilor decât mulţi învăţaţi. Spunea cuvinte simple, într-un mod cum nu vor mai fi pronunţate, care produceau efecte, pe care nu le putea avea niciun orator şi niciun poet.
Născut pe câmp, la umbra unui stejar, după cum spunea chiar el, şi considerat un om lipsit de importanţă, Grigore Moldovan a lăsat o impresie mişcătoare în sufletul meu, pe care o voi duce cu mine în veşnicie.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească!
