Un suflet ca un crâng însorit

Distribuie pe:

Se inaugurase, ca la fiecare început de toamnă, un nou an forestier… Era semnalul că pădurile pot face cunoştinţă cu acei lucrători specializaţi în lucrări pe care le presupune buna gospodărire şi ocrotire a patrimoniului silvic. O formaţiune de lucru cu asemenea responsabilităţi era şi aceasta condusă de „nea Suciu brigadierul", cum i se zicea. L-am găsit pe valea Hurdugaşului din Călimani, unde avea locul de muncă atunci.

Prins la vorbă cu el, uitai să mai pleci; avea darul de-a te învălui cu plăcerea meditaţiei, cu duhul înţelepciunii sale…

Nu am uitat o vorbă a lui rotunjită într-o exprimare caldă… Să vă arăt o gândire a noastră… sau „o gândire a noastră este…". Îi făcea plăcere să vorbească despre fiecare dintre „gândiri" - rezultat al autogospodăririi: microcentrala electrică realizată în echipă (furniza curentul necesar iluminatului), o grădină de legume amenajată pe un deal stâncos, terasat şi înnobilat - e un lucru făcut de temerari; microferma zootehnică…

… După o masă cu bunătăţi proaspete produse la faţa locului, la care se dezleagă limbile cu zmeurată şi vin de mure, amfitrionul nostru a ţinut odată să ne pună în faţa unor imagini pentru el familiare… Imagini? Mult mai mult! Mai degrabă o lecţie a naturii, o lecţie de la „catedra" munţilor pentru cei care au ochi să vadă şi să ia aminte…

- Iată un copac singur! Îl vedeţi cât este de răvăşit?

Îl vedeam. Stătea puţin într-o rână şi parcă implora cerul…

- Îl urmăresc de vreo douăzeci de ani în viaţa lui stingheră, timp în care o plantaţie de aceeaşi vârstă a devenit pădure! Ia priviţi acum şi pădurea!

Am privit-o… Pe o margine a ei am privit-o, unde viaţa e ca o luptă. Între pământ şi cer copacii, şi alături de ei arboretele tânăr crescut sub protecţia arborilor falnici, parcă formau un zid în faţa furtunilor şi viscolelor…

Cele văzute şi auzite acolo, prin imagini oferite de natura prietenă, mi-au fost ca o neuitată lecţie despre condiţia tăriei invincibile care legitimează dreptul la eternitate!

Iar prin transparenţa metaforei, în locul fiecărui arbore şi a pădurii urcând către cer, ne vedem pe noi înşine, oamenii între oameni, cu rădăcini milenare în acest pământ pe care îl sfinţim cu zbaterea şi sudoarea de fiecare zi!...

 

Lasă un comentariu