Politicienii demagogi „plâng" (cu lacrimi de crocodil) şi pe umerii românilor din Diaspora!

Distribuie pe:

Faptul că votul românilor din Diaspora a reuşit, în câteva situaţii, să răstoarne soarta câştigării (ori pierderii) alegerilor din ţară - mai ales, în cazul prezidenţialelor - i-a făcut pe politicienii demagogi ca, de la o vreme, prin discursuri sforăitoare, să le acorde acestora o atenţie deosebită. Acţiune salutară, dacă n-ar fi mincinoasă, deoarece niciunul dintre ei (nici de la Putere, nici din Opoziţie) nu răspunde la o întrebare simplă: de ce se află la ora actuală circa 3,5 milioane de români în spaţiul european? Cât populaţia unei ţări de dimensiunea Albaniei!

Fireşte, cauzele dimensiunii exodului sunt multe. Una este însă esenţială: condiţii economice precare, lipsa locurilor de muncă în propria ţară. Or, despre această tristă realitate, politicienii demagogi (de azi, ca şi cei de ieri) nu suflă o vorbă, omiţând, cu bună ştiinţă, să ne spună că înstrăinarea românilor a avut (şi continuă să aibă) loc în paralel cu cea a marilor active (unităţi) economice şi, mai ales, din cauza dispariţiei de pe harta ţării a numeroaselor fabrici şi uzine, care asigurau, în trecut, locuri de muncă românilor. Din păcate, exodul în loc să fie stopat, se amplifică. Un studiu realizat pe un eşantion de 2.306 respondenţi din şapte ţări, între care şi România, atestă că peste 35% dintre românii din mediul urban au declarat că vor să se mute definitiv în altă ţară! Şi asta, deoarece ţara în care s-au născut nu le oferă nicio perspectivă. Nici măcar celor care rămân acasă. Orice om de rând poate observa că, după anii '90 pe locurile (amplasamentele) unor fabrici şi uzine - în care lucrau mii şi mii de oameni - au apărut fie hoteluri, fie, mai ales, mall-uri. Pe de altă parte, sub ochii noştri se petrece un fenomen la fel de păgubitor: „exportul" priceperii profesionale, al creierelor, al personalului de înaltă calificare. O adevărată comoară, tot mai solicitată pe plan internaţional, numită know-how. Constatăm însă şi în acest caz, după ce că această sursă, inteligenţa, se formează în timp şi cu costuri mari, ea nu este păstrată în ţară, deşi economia românească ar avea nevoie ca de aer. Doar preşedintele ales, Klaus Iohannis s-a referit la acest lucru, în timpul vizitelor sale în Germania, însă, dacă România nu le va asigura acestora salarii la standarde europene - ori măcar apropiate de acestea - de specialiştii noştri (deşi, încă, puţini la număr, faţă de necesităţi) vor beneficia tot străinii. Şi atunci, cum să nu plece românii din ţară? Aşa se explică şi de ce, potrivit Eurostat, media medicilor români la 1.000 de locuitori este de 2,4 specialişti, în timp ce media celorlalte ţări UE este de 3,4 medici la 1.000 de locuitori. Cu sublinierea că, în cei 2,4 specialişti/1.000 locuitori sunt şi medici rezidenţi, fără aceştia, media fiind mult mai mică, respectiv 1,9!

Însă depopularea României are şi alte cauze. Între acestea, scăderea dramatică a ratei natalităţii şi pentru că familiile românilor au fost împovărate cu facturi, taxe şi impozite greu suportabile, în condiţiile în care şi şomajul a crescut alarmant. Cu privire la rata natalităţii, semnalul de alarmă a fost tras, la un moment dat. Au lipsit însă măsurile de cointeresare a populaţiei de a se reproduce, de a nu mai părăsi ţara. Potrivit datelor INS, rata natalităţii scăzuse, la un moment dat, la 11,2 născuţi vii la mia de locuitori. Asta, în timp ce, conform aceleiaşi surse, rata mortalităţii infantile (decedaţi sub un an la mia de născuţi vii) a înregistrat o creştere cu 10,8 la mia de locuitori, faţă de 9,3 la mie. Spuneam că semnalul a fost tras, instituţiile specializate avertizând că, dacă nu se vor lua măsuri de cointeresare, la orizontul anilor 2020-2025, natalitatea va scădea dramatic în ţara noastră. De asemenea, populaţia va fi tot mai îmbătrânită, odată cu creşterea speranţei de viaţă. Totodată, investitorii nu se mai înghesuie pe o piaţă mult subdimensionată, iar, pe cale de consecinţă, va fi afectat şi viitorul economiei româneşti.

Perspectivele? Sumbre şi din alt punct de vedere: viitorul pensiilor. Românii nu pot prevedea exact câţi bani ar putea primi de la stat, după vârsta de pensionare. Este însă evident că deficitul bugetului de asigurări sociale creşte de la an la an, deoarece populaţia îmbătrâneşte. În anul 2020 ar urma să iasă la pensie „decreţeii", născuţi în 1967, după ce statul român a interzis avortul. Numărul mare de pensionari din 2020 va dezechilibra puternic bugetul asigurărilor sociale care oricum prezintă un deficit considerabil. În prezent - conform datelor oficiale - pensia reprezintă circa 40% din salariul mediu. În 2060, nivelul va scădea la 28%. Concret, dacă acum pensia medie este de circa 830 de lei, în 2060 nivelul acesteia va ajunge la echivalentul a 590 de lei din prezent, dacă gradul de îmbătrânire a populaţiei continuă ca până acum.

Fapt este că multe state (nu însă şi România) - care se confruntă cu fenomenul de scădere a natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei, iau măsuri de cointeresare a populaţiei de a avea mai mulţi urmaşi. Spania, de exemplu - patria adoptivă a multor români - plăteşte 2.500 de euro pentru fiecare nou-născut, iar rezultatele pozitive au început să apară. Ţările nordice, care acum 15-20 de ani aveau populaţie foarte îmbătrânită, sunt acum campioanele natalităţii. Dacă la ei se poate, de ce nu s-ar putea şi la noi? Pentru că - aşa cum ne dezvăluie, zilnic, procurorii DNA - s-a furat pe rupte. Abia acum, în 2015, Guvernul Ponta IV a lansat două proiecte: unul de Cod Fiscal şi cel de Procedură Fiscală. Vor aduce ele - dacă vor fi adoptate - mici îmbunătăţiri în viaţa românilor? Vom vedea.

Ar mai fi şi altceva de făcut. În primul rând, ar trebui să se stopeze (şi nu să se încurajeze!) exodul forţei de muncă în străinătate. S-ar impune apoi măsuri pentru asigurarea economică şi a unui confort social, pentru toţi cetăţenii României. În al treilea rând, să se creeze condiţii pentru a se putea plăti, ca şi în alte ţări civilizate, indemnizaţii (dar nu simbolice!) pentru fiecare nou-născut. Opinia unanimă este că, dacă ar exista în România o siguranţă a zilei de mâine, nu s-ar mai pune problema depopulării ţării.

Asta ar trebui să le fie clar celor care conduc destinele ţării. În prezent şi în viitor! Şi care acum, în mod demagogic „plâng" (cu lacrimi de crocodil) pe umerii românilor din Diaspora!

 

Lasă un comentariu