Cunosc câteva sate cu neoameni…

Distribuie pe:

Atât de răi din născare încât până şi câinilor fără stăpân le e frică să umble noaptea pe uliţele lor. Nu, însă, şi hoţilor! Cei care, în nopţile întunecoase, forţează încuietorile curţilor şi pivniţelor sărmanilor ţărani bătrâni şi bolnavi, furând tot ce le iese în cale. Mai ales de-ale gurii. De la găini şi pui, până la porci şi viţei, şi slănina, vinul şi ţuica din piviniţele şi podurile caselor bunilor gospodari. De teamă să nu-i lovească cu toporul în cap, bieţii oameni stau pitiţi în spatele obloanelor trase ale ferestrelor. Ascultă cu teamă paşii de afară, tac şi îndură. Iar de ar vrea să se plângă şefului postului de poliţie, telefonul acestuia are doar ton de fax. Când dimineaţa, târziu, izbuteşte să-i audă glasul plictisit şi arţăgos, omul legii dă doar „sfaturi utile": „Lele Floare, pe cine bănuieşti? De mai vin, prinde-i şi adu-i la mine să le întocmesc proces verbal. Îi amendez şi le fac şi dosar de trimitere în judecată. Iar dumneta îţi iei avocat şi te judeci cu vinovaţii!" Nici el şi nici primarul nu se întreabă: cum să facă biata femeie văduvă şi cu ce bani?! Dar nici dacă trenul mai opreşte sau nu în gara demult părăsită. Nici dacă mai trece prin apropierea satului autobuzul firmelor private. Iar până la uşa avocatului şi a judecătorului de la oraş e nu numai o cale lungă, dar şi extrem de întortocheată şi costisitoare. Pensia de ceapistă fiind mult prea mică, iar nevoile, numeroase. Şi dacă, cumva, cu chin cu vai, i se dă dreptate, cine-i mai înapoiază paguba? Şi cine-i vindecă spaimele?! Apoi cine o apără de o viitoare răzbunare? Isprăvi de acest fel se petrec în mai toate satele mureşene îmbătrânite. Cele de dată recentă fiind furturile de pe câmp şi jafurile din locuinţele şi gospodăriile unor familii din Cipău, Laslău Mare, Laslău Mic, Zagăr, Odrihei, Ormeniş, Cund, Apalina-Reghin, Dedrad, Hădăreni, Bandu de Câmpie, Hoghilag, Prod, Şaieş şi Apold-Sighişoara.

Cei care trândăvesc, cât sunt verile şi toamnele de lungi şi de călduroase, s-au înmulţit precum ciupercile după ploi! Trăiesc de pe o zi pe alta din furtişaguri, din ajutoare sociale şi din indemnizaţia lunară pentru numeroşii lor copii! Stau toată ziua cu burta la soare, iar noaptea satele şi hotarele sunt numai ale lor. Au cai şi căruţe, dar nu cosesc pentru iarnă o brazdă de iarbă, pentru că fură fânul gata adunat în căpiţe. Şi nici nu cultivă un petec de pământ. Nici măcar grădinile din spatele caselor. Strâng, însă, de pe câmp roadele trudei ţăranilor bătrâni ai satelor. Cu marii fermieri n-au treabă. Nici în hotarul Iernutului, şi nici în cele ale Grebenişului de Câmpie, Coroiului şi Senereuşului. De la ei nu mai fură de frica bătăilor argaţilor şi paznicilor de câmp. Petrecute „fără martori"! Pentru că cine ar avea un astfel de curaj temerar! Pe trândavi de-i chemi la lucru cu ziua nu-ţi vin nici dacă le oferi 50-60 de lei. Inclusiv trei mese îndestulătoare, ţigări, cafele şi băutură, cât şi o oră de odihnă la amiază! L-am auzit pe unul dintre ei văicărindu-se că va trebui să se mute în alt sat, pentru că în al lor, azi-mâine, nu mai are cine să lucreze pământul din care să poată fura! Că dacă rămân singuri sunt muritori de foame. Şi sunt peste 80 de familii cu aproape 500 de copii mereu flămânzi şi goi. Marea majoritate a celor care frecventează grădiniţele şi şcolile o fac doar de ochii lumii, părinţii teamându-se că pierd indemnizaţia lunară. Cu toate că valoarea ei a fost dublată de Guvern, în curând ea se va dovedi, din nou, neîndestulătoare, în acele familii în care părinţii dau pe băuturi chiar şi ultimul leu!

Notă: Vă dau câteva sfaturi. Zăvorâţi, porţile caselor, şurilor, grajdurilor, coteţelor şi pivniţelor. Apoi, sloboziţi câinii răi din lanţuri. Uniţi-vă şi chemaţi-vă de la oraş feciorii şi ginerii care, cu schimbul, să păzească satele şi hotarele, ziua şi noaptea. Un an întreg. Nu le mai vindeţi casele pe nimica. Înfometaţi-i o vară şi o toamnă întreagă, nedându-le nimic fără muncă! Faceţi acest sacrificiu! Călcându-vă chiar şi pe mila inimii. Ori îşi iau lumea în cap, ori se apucă de muncă cinstită! Ac mai bun şi eficent pentru cojocul leneşilor şi hoţilor satelor nu-i nici poliţistul şi nici jandarmul! Dar nici procurorul şi judecătorul. Ci numai foamea, setea şi frica de obştea satelor! De nu se dau pe brazdă, expulzaţi-i! Să vedem care sate cu oameni gospodari îi mai primeşte în vetrele lor?!!

Lasă un comentariu