„Tata, Dumnezeu să-l ierte, că s-o dus la ceea lume, când se scula dimineaţa mai întâi îşi zicea rugăciunile (...) Bunica mea, varvara, mă lua dimineaţa lângă ea şi mă punea în genunchi: «Dragu', mamii, zi după mine «Înger Îngeraşul Meu» sau «Tatăl Nostru!» Ei mi-au adus de mic în suflet această dimensiune în Hristos. «Eu nu puteam fi în afara credinţei». Şi-acum spun Tatăl Nostru, Crezul, mă duc la biserică. Da când mă duc, ştiu de ce mă duc şi ştiu şi ce Evanghelie se citeşte în duminica respectivă!".
***
„Păi, dacă horesc, este pentru că Dumnezeu mi-o dat glasul asta. Fiindcă între voce şi glas e o diferenţă: vocea ţi-o faci la şcoală, dar cu glasul te naşti. «Apoi, ori ai glas, ori n-ai!» Mie Dumnezeu mi-o dat glas şi îi mulţumesc prin ceea ce fac. Îi aduc mulţumire de câte ori am ocazia, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că pot hori".
***
„Omul cântă ca să se împace cu lumea şi cu Dumnezeu".
Grigore Leşe (1954-), cunoscut solist de muzică populară din zona Ţării Lăpuşului - România. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima", din Cluj-Napoca, Facultatea de interpretare (Fagot), azi fiind doctor în Muzică şi profesor asociat al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti şi al Universităţii de Muzică Bucureşti. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei şi marcând evenimente importante din viaţa omului. Grigore Leşe cântă şi la diferite instrumente muzicale.
Autor de „Ziceri memorabile"
„Degeaba suntem în patrimoniu UNESCO şi nu s-o umbla a colinda în România"
„Cântatul este o necesitate. Omul dacă nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dar transcendental, este un noroc de la Dumnezeu".
„Pe pământ avem două şanse: credinţa în Dumnezeu şi arta".
„1001 CUGETĂRI"
