Două cărţi de Vasile Şoimaru - un mare patriot basarabean contemporan
L-am cunoscut pe Vasile Şoimaru cu prilejul lansării la Bucureşti a cărţii sale „Cotul Donului-1942". Deşi mi-am dat seama de valoarea cărţii, am amânat lecturarea ei atentă, fiind prins de multe şi mici obligaţii ale momentului... O vizită recentă în Basarabia m-a adus însă din nou faţa în faţă cu acest mare român, originar din Cornova basarabeană.
...Am ajuns în satul Cornova, din mijlocul Basarabiei, cu vechiul meu prieten George, care s-a născut la Dereneu, un sat vecin, şi unde încă mai are rude din neamul... Şoimăreştilor. Am petrecut prima zi de Paşte la bătrânul cornovean Gheorghe Şoimaru; un om senin cu chip frumos şi ochi albaştri, care ne-a recitat poezii patriotice româneşti învăţate la şcoala primară încă înainte de război. Nu ştiu ce le-a spus bătrânul copiilor săi, dar ştiu că a crescut o familie de patru copii patrioţi. Iar Vasile, fratele cu 20 de ani mai mic, este autorul celor două cărţi pe care le semnalez în această scurtă recenzie...
Se spune că Dumnezeu îi încearcă din greu pe cei care-i iubeşte. Aceştia sunt marcaţi, sunt uneori salvaţi şi deseori jertfiţi, dar întotdeauna sunt cei meniţi să aducă salvarea neamurilor lor. Românii basarabeni au fost trecuţi prin foc şi sabie, prin Siberii îngheţate şi deşerturi fierbinţi, prin păduri nedefrişate şi mine subpământene, prin iaduri şi purgatorii, pentru ca azi se ridice deasupra tuturor vitregiilor şi să reprezinte făclia reînvierii românismului. Am cunoscut mai mulţi asemenea români basarabeni.
Profesorul şi scriitorul Vasile Şoimaru şi-a regăsit identitatea etnică şi a pornit la redescoperirea rădăcinilor, a extinderii şi a menirii neamului său românesc. El îşi regăseşte confraţii peste tot înăuntrul şi în jurul României, şi ajunge pe urmele lor până în... Stepa Calmucă. Aici, la Cotul Donului, şi la buza Stalingradului, sute de mii de ostaşi români străjuiesc şi azi în lumea spiritelor la hotarul de răsărit al neamului. Contemplând osemintele acelor martiri, Şoimaru a purces la scrierea cuărţii Cotul Donului.
„Cotul Donului-1942" este o carte cutremurătoare şi înălţătoare. În pofida sorţii nemiloase, aici românii au luptat vitejeşte şi şi-au făcut datoria până la ultima suflare. Şi, deşi războiul a fost pierdut, acei ostaşi care şi-au sacrificat vieţile la porţile Răsăritului sunt adevăraţii învingători ai marii încleştări care a avut loc la mijlocul veacului trecut. Aici, ostaşii noştri au murit eroic! Nu am cunoscut personal încleştarea pe viaţă şi pe moarte a marelui război, dar uneori simt că sufleteşte şi azi continui să lupt în acel război. Şi simt, de asemenea, că sutele de mii de români care s-au jertfit au murit ca naţiunea noastră să iasă învingătoare. Şi sunt convins că naţiunea română va învinge!
Vasile Şoimaru a făcut trei pelerinaje la Cotul Donului. El s-a simţit rănit, ca român, să constate că germanii, ungurii, italienii au tratat cu Rusia, au adunat rămăşiţele ostaşilor lor, şi au ridicat cimitire frumoase şi monumente impunătoare în memoria lor. România şi-a uitat însă eroii şi continuă să-i uite şi să-i neglijeze şi astăzi. De fapt, conducerea română de ieri şi de azi pare hotărâtă să-şi neglijeze eroii, şi chiar să-şi ucidă sufletul...
Vasile Şoimaru a vizitat zonele unde s-au dat luptele şi unde sătenii i-au spus că, la fiecare arat de primăvară, ies la iveală oasele fraţilor noştri martiri. Şi nimeni nu le adună! Nu există nici măcar o cruce înălţată de oficialităţile româneşti la locul sacrificiului. În prima sa călătorie la Cotul Donului, confratele Vasile a improvizat o cruce din crengi găsite la faţa locului, i-a ataşat un mic tricolor, şi a implantat-o pe locul unde ostaşii români s-au opus cu piepturile tancurilor sovietice...
Cartea, tipărită la Chişinău (în 2012 - ediţia I, în 2013 - ediţia a II-a), este o lectură succintă, dar o mare lecţie de românism şi, totodată, o palmă usturătoare dată clasei politice de la Bucureşti.
***
Fratele Şoimaru a străbătut în lung şi în lat toată ţara românească, de la Nistru pân-la Tisa. Apoi, din aceeaşi dragoste pentru neam, s-a înverşunat să viziteze şi comunităţile româneşti din jurul şi din afara României. De la Cotul Donului, el s-a dus la românii de la poalele Munţilor Caucaz, a cutreierat Ucraina, a ajuns la românii din Maramureşul Istoric de la Nord de Tisa, a vizitat comunităţile româneşti din Ungaria, Bulgaria, Serbia şi Macedonia şi, de asemenea, pe cele macedo-române, în Grecia. În plus, în căutarea confraţilor înstrăinaţi, Şoimarul nostru a vizitat şi alte ţări, între care Statele Unite şi Canada. (Am fost surprins să constat că într-o fotografie făcută de el la Câmpul Românesc din Hamilton, Canada, apar şi eu, într-un grup de participanţi la o întrunire românească).
În toate aceste pelerinaje, Şoimaru a făcut mii de fotografii, din care a selecţionat peste o mie de planşe color, pe care le-a tipărit pe cont propriu şi pe cheltuieli personale. Impresionantul album (ediţia a II-a) a apărut în 2014, la editurile „Serebia", din Chişinău, şi „Magic Prinţ", din Oneşti. Lucrarea este împărţită în 14 capitole geografice şi fiecare regiune este însoţită de explicaţii. Predomină fotografiile de biserici, diverse monumente, case şi interioare de case, peisaje locale, familii şi numeroşi români întâlniţi de autor peste tot pe unde a cutreierat.
În căutarea confraţilor săi, Vasile Şoimaru a parcurs un sfert de milion de kilometri pe diverse trasee din jurul României, trasee realizate în câteva etape, şi în decurs de 12 ani (2002-2014). A făcut acest pios sacrificiu ajutat doar de familie şi de câţiva prieteni. Albumul etno-fotografic pe care l-a realizat este splendid şi unic; un adevărat rechizitoriu la adresa politicienilor de la Bucureşti, care, nu numai că nu l-au ajutat cu nimic, dar nici măcar nu i-au răspuns la scrisori... „Românii din jurul României" va rămâne ca o dovadă de românism şi un adevărat punct de referinţă pentru neamul nostru la începutul celui de-al treilea mileniu...
PS: Şi o neaşteptată coincidenţă. În ziua în care eu încheiam această recenzie, Vasile Şoimaru participa la sfinţirea unei troiţe la mănăstirea Comana din judeţul Giurgiu, în memoria ostaşilor români căzuţi la Cotul Donului.
Nota redacţiei: Troiţa de la Comana a fost ridicată la iniţiativa şi prin strădania domnului general aviator (r) Radu Theodoru.
