Motto: ,,Însfinţească-mi-i ţărâna pe aceia care mor
Pentru ţara lor şi neamul trăitor pe astă glie''...
Inspirat mi-a fost pasul şi gândul de a fi prezent la vernisarea expoziţiei itinerante ,,Eroul Necunoscut - simbol al eroismului naţional'', expoziţie organizată de Muzeul Militar Naţional ,,Regele Ferdinand I'', prezentată publicului mureşan, la data de 17.06.a.c., la Cercul Militar din Târgu-Mureş, gazdă fiind Asociaţia Judeţeană Mureş a Cultului Eroilor ,,General Ştefan Guşă''.
Au onorat cu prezenţa lor, aşa cum de altfel se şi cădea, vernisarea acestei expoziţii prefectul judeţului Mureş, şefii unor instituţii judeţene, ofiţeri superiori şi membrii unor ligi, asociaţii, fundaţii, militari, civili, elevi, presa, televiziunile locale. Şi au avut cu toţii ce vedea, graţie strădaniilor unor muzeografi de excepţie care au gândit şi realizat aceast minunat act de istorie şi cultură naţională.
Au fost triate mii de fotografii şi documente pentru a le alege pe acelea care să semnifice un eveniment cu adevărat important, care să poarte cu ele o încărcătură istorică deosebită, care să răscolească şi să emoţioneze până la lacrimi sufletul privitorului. Mărturiile documentare ne pun înaintea ochilor noştri dragostea şi respectul, gândul pios şi curat al acestui neam, doritor a măreţi spre neuitare jertfa supremă a ostaşului român, chemat, atunci când ţara o cere, să-i apere libertatea, demnitatea şi onoarea sa în faţa oricui ar râvni să ia din moşia noastră străbună chiar şi numai o brazdă de pământ.
De la instituirea acestui simbol al recunoştinţei noastre eterne faţă de EROUL NECUNOSCUT şi până în prezent, toţi cei implicaţi, de la Regele României şi până la ultimul om, au făcut-o mereu cu bună-cuviinţă, cu pioşenie, cu onoare şi respect creştinesc, cu participare afectivă, pentru că era vorba de părinţii, copiii şi bunicii lor, acei jertfitori care sunt ceruta vamă dată spre a păstra liberă şi neatârnată averea lăsată nouă moştenire din neam în neam. Este exemplul lăsat de înaintaşi de cum trebuie înţeleasă dragostea de neam şi ţară atunci când ea, ţara, îţi cere să îi aperi nemurirea ei cu viaţa ta. În acea supremă clipă a adevărului, a conştiinţei tale faţă de ceilalţi, devii eroul care va însfinţi cu trupul său pământul în care tu vei veşnici de-a pururi. Tocmai de aceea, fie că este o Columnă, un Mausoleu măreţ şi impunător, fie că este doar o cruce sau un număr într-un cimitir al eroilor, el, eroul necunoscut, este la fel, LEAC miraculos ce întări-va caracterul, voinţa şi braţul celui slab aflat în clipa de cumpănă a vieţii sale. Atunci, în acea supremă clipă, se va separa laşul de erou, omul de rând putând deveni nemurire ori uitare, pildă sau dispreţ.
Poate că tocmai de aceea e nevoie ca tânăra generaţie, îndrumată de învăţători şi profesori cu dragoste de neam şi ţară, să fie educată în spiritul cultului eroilor, să participe la evenimentele comemorative dedicate acestora, să le înţeleagă semnificaţia, pentru că doar aşa vor şti să preţuiască cum trebuie trecutul, măreţia gestului unor asemenea eroi, ca mai apoi să vrea să-i copieze, să se ridice şi ei la nivelul măreţiei lor.
Expoziţia de faţă are darul de a ne arăta cum a fost gândită şi înţeleasă încă de la început această adevărată instituţie a eroului necunoscut, cum a fost ea pusă în practică în diverse etape ale istoriei contemporane, ce impact a avut asupra societăţii, cine sunt personalităţile care s-au implicat, cum a fost primită de populaţie. Noi, românii, avem, încă din străvechime, bine definit cultul morţilor, dată fiind zbuciumata noastră istorie. De când ne ştim noi am tot plătit mereu şi mereu fiecare izbândă cu preţul a mii şi mii de vieţi, cu cohorte de văduve şi de orfani rămaşi nemângâiaţi întreaga viaţă, cu durerea încuibată în suflete pentru totdeauna şi poate de aceea mamele şi soţiile noastre erau, mai mereu, cernite şi întristate. Pe acest pământ dăruit cu de toate de Dumnezeu, mereu s-a murit pentru ceva, pentru aur, pentru grâu, pentru pământul cela atât de frumos şi bun, pentru ape, pentru libertate, pentru drepturi, pentru credinţă, ba chiar şi pentru alţii de-atâtea ori, aşa că e drept a spune că pe umerii lor, a eroilor cei de-acum învechiţi de timp şi vremuri ne stă ţara, ei măreţesc trecutul nostru, ei ne ridică în fala lumii. Şi atunci stau şi mă întreb: de ce cei 11.000 de eroi morţi la Oarba de Mureş nu au gata construit încă cel mai măreţ Mausoleu din România? Nu merită? Nu sunt destui? Nu a fost timp suficient? Ori sunt prea mari, prea crase, prea evidente neputinţa şi nepăsarea noastră faţă de ei? S-au construit atâtea şcoli care acum stau închise din lipsă de elevi, parcuri, terenuri de sport, piscine nefuncţionale şi inutile, dar din care s-au putut fura bani cu nemiluita, dar nimeni nu s-a gândit să facă ceva pentru veşnica pomenire a acelora care ne-au lăsat pe mână ţara, întreagă încă. Asociaţiile care se îngrijesc de păstrarea vie în conştiinţa societăţii a cultului eroilor sunt singurele care, umilindu-se şi cerşind aproape fiecare ban, mai reuşesc să reabiliteze, să repare, să întreţină, în limitele minimei decenţe, cimitirele eroilor. De ce? Pentru că am început să uităm că aceste cimitire ale eroilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, sunt troiţele veghetoare ale conştiinţei noastre, puse din loc în loc pe cărarea vieţii pentru a lumina drumul nostru prin aceste înnegurate timpuri. În ele trebuie să ardă mereu vie flacăra recunoştinţei, a dragostei de neam şi ţară, fără de care nu putem vedea viitorul. Dacă ele se vor stinge, vom orbecăi, neajutoraţi, prin întuneric, fiind la mâna tuturor nevredniciilor acestei mincinoase lumi.
Acesta este spiritul expoziţiei itinerante de faţă şi gândul pe care ea vrea să-l transmită tuturor. Vizitaţi-o şi vă veţi convinge! Luaţi cu voi copiii şi nepoţii, explicaţi-le pe înţelesul lor ceea ce or să vadă pentru a-i putea ţine mereu aproape de trecutul nostru, pentru că fără înţelegerea lui nu putem să ne construim viitorul.
Dacă vom înţelege asta, ,,vom fi iarăşi ce-am fost şi încă mult mai mult"!
e faţă şi gândul pe care ea vrea să-l transmită tuturor. Vizitaţi-o şi vă veţi convinge! Luaţi cu voi copiii şi nepoţii, explicaţi-le pe înţelesul lor ceea ce or să vadă pentru a-i putea ţine mereu aproape de trecutul nostru, pentru că fără înţelegerea lui nu putem să ne construim viitorul.
Dacă vom înţelege asta, ,,vom fi iarăşi ce-am fost şi încă mult mai mult"!
