Cum poate câştiga un ban cinstit un tânăr reîntors acasă, în satul natal? Răspunsul este aşteptat din partea unui specialist în sociologia rurală, un inginer agricol, chiar şi din partea preotului paroh. După valul de emigrări în Spania, Italia, Anglia, Germania, se pare că tot mai bine este acasă, unde te cunosc până şi câinii satului. Am spus-o, şi afirm cu toată responsabilitatea, că va merge bine treaba în România când şi noi vom avea „slugi" din Ungaria, Germania, Italia etc. Mai nou, am înţeles că vin asiaticii, la muncă, în România, cu precădere în industria uşoară şi menaj familial. Este adevărat că tinerii români serioşi, harnici, chivernisitori cu averea câştigată prin Occident, foarte greu ar fi reuşit în România să-şi pună pe picioare o afacere profitabilă. În primul rând, din cauza dezinteresului manifestat de vremelnicii guvernanţi în acordarea de sprijin către tinerii întreprinzători. Apoi, birocraţia şi corupţia din sistemul de accesare a creditelor şi subvenţiilor europene. Politrucii de modă nouă au un singur interes - câştigul personal şi al familiei. Se spune că agricultura reprezintă şansa României! Este adevărat. Realitatea din câmp, în ultimii ani, confirmă interesul manifestat de fermieri pentru acest domeniu. De când cu subvenţiile europene, comasarea terenurilor, apariţia tinerilor arendaşi, teren pustiu nelucrat nu prea mai întâlneşti în judeţul nostru, poate doar acolo unde nu se poate lucra mecanizat, pe parcele mici, cu proprietari în vârstă sau plecaţi din localitate. Singura problemă nerezolvată în agricultură este cea legată de valorificarea producţiei. Cu excepţia sfeclei de zahăr - cultura de aur a judeţului Mureş, mai nou, a rapiţei pentru ulei şi floarea-soarelui, celelalte culturi vegetale nu au preţ. La 0,40-0,50 lei/kg cât s-a oferit în anul agricol precedent pentru grâu şi porumb, abia dacă fermierul îşi acoperă cheltuielile de producţie. Cu o singură bază de recepţie funcţională în judeţ, cea de la Iernut, şi o societate profilată pe exportul de cereale din Mureni, lângă Sighişoara, nu se poate discuta despre concurenţă pe piaţa liberă a comerţului cu cereale şi plante tehnice.
Dr. ing. Mihai Tomşa, printre puţinii apostoli în lumea satului mureşean, spunea că în toate regimurile politice, agricultura devenea rentabilă în momentul când producţia vegetală era transformată, prin zootehnie, în carne, lapte, lână, piei de animale. Era considerat gazdă gospodarul care avea vaci cu lapte, boi pentru carne, cai de muncă, oi pentru caş şi lână, albine pentru miere, păsări de curte. Banii veneau din vânzarea în târguri a produselor animaliere şi a plantelor tehnice.
Ce vor face tinerii români dacă vin acasă, în ce să-şi investească banii câştigaţi prin ţări străine? Spuneam adineaori că şansa noastră ţine de agricultură, aşa că vreau să vă prezint o oportunitate de afaceri în zootehnie - creşterea vacilor pentru carne. Condiţiile pedoclimatice din toate zonele României permit o asemenea îndeletnicire, cu desfacere asigurată. Mai nou, se cresc, şi la noi, vacile pentru carne. O rasă preţioasă este rasa Argus, formată în Scoţia în anul 1870, iar în 1873 este exportată în SUA. La noi a ajuns în anul 2000, prin transfer de embrioni din SUA, de către doi investitori elveţieni, stabiliţi în judeţul Sibiu, pe Valea Hârtibaciului. S-a înfiinţat şi Asociaţia Argus-Ro, cu 50 de membri la nivel naţional, cu un efectiv de 3.000 de animale pentru carne. Membrii asociaţiei respectă anumite standarde, condiţia perfecţiunii fiind extinsă în toată activitatea asociaţiei, prin creşterea în rasă pură şi a hibrizilor cu rasele locale, în contextul suprafeţelor mari de pajişti naturale, un areal favorabil acestei rase. De ce prezintă interes această rasă pentru carne? Dintotdeauna, omul a consumat carne şi, indiferent de schimbările care se vor produce în societate, carnea rămâne alimentul de bază al omului. Carcasa Argus are o parte oase şi cinci părţi carne, cu cel mai bun randament din lume. Carnea de vită din rasa Argus este marmorată, între fibrele de muşchi sunt încastrate fibrele de grăsime, care dau suculenţă şi savoare cărnii, fiind cea mai bună carne pentru grătar.
Dar cel mai mare avantaj al creşterii acestei rase de carne constă în costurile de întreţinere foarte mici, iarba de pe păşune fiind hrană de bază. Un hectar de păşune poate asigura hrană pentru o vacă şi un viţel. Iarna, hrana de bază este silozul din iarbă şi leguminoase. Dacă se ţine cont şi de faptul că, la nivel mondial, carnea de vită este cea mai vândută, după carnea de porc, afacerea este de perspectivă şi pentru că în Europa de Vest suprafaţa cu păşuni este tot mai redusă, în timp ce, la noi, păşunile rămân nevalorificate.
Dacă un tânăr îşi manifestă intenţia de a deveni fermier, prin sub-măsura 6.1 - „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri", poate accesa un sprijin financiar de 50.000 de euro, în funcţie de dimensiunea economică a fermei. În plus, începând cu 1 martie 2015, fermierii români au posibilitatea de a beneficia de păşuni şi fâneţe în funcţie de numărul de animale deţinute şi capacitatea productivă a acestora. Potenţialul României, cu cele 13,3 milioane de hectare suprafaţă agricolă, din care 8,3 milioane ha teren arabil, revenind 0,41 ha teren arabil/cap de locuitor (media în UE este de 0,21 ha), cu 4,5 milioane ha păşuni şi fâneţe, reprezintă, cu adevărat, o şansă pentru viitorul României.
