Acum, în perioada când se încheie cursurile şcolare, pentru vacanţa cea mare, Vanda Ani, în dubla ei vocaţie de poetă şi învăţătoare, cu studii superioare, lansează cartea: „Leagănul amintirilor" ( Ed. Nico, Tg.-Mureş, 2015, 118 pp.), o carte specială, menită să fie un dar pentru elevii dânsei din clasa a IV-a B, 18 la număr, care tocmai au absolvit treapta primară a Şcolii Gimnaziale „Avram Iancu" din Târnăveni.
Imaginea de pe coperta I, realizată de poeta Viorica Şutu, sugerează ideea că viaţa este un mister Divin şi un dar pentru om, care presupun legătura cu trecutul, prezentul şi viitorul, pentru a se manifesta în plenitudinea ei.
Pentru Vanda Ani, Timpul - motivul central al acestui jurnal sentimental - este definit într-un mod original, cu sensibilitate poetică, adică timpul are „culoare, formă, mărime şi gust". Culoarea timpului, crede poeta, nu poate fi decât cea a „sângelui ", pentru că sângele care curge prin venele noastre este de fapt „timpul nostru ". Timpul fiecărui om este de fapt „un dar ceresc". Celelalte însuşiri ale timpului - forma, mărimea şi gustul - primesc individualizare prin raportare la fiecare om.
Care este structura cărţii?
După câteva secvenţe introductive, semnate de autoare şi câţiva prieteni, Viorica Şutu, Dumitru D. Silitră şi prof. Claudia Vodă, urmează o suită de 18 secvenţe de fond: Pagina mea: Cine sunt eu? Ce spun colegii despre mine? În amintirea învăţătoarei. Apoi alte secvenţe aleatorii care conduc spre finalul cărţii: Portrete în cuvinte, Porecle, Amintiri din clasele a II -IV, Glume şcolăreşti, Compuneri cu plan simplu dat etc.
Un interes documentar, dar, într-o anumită măsură, şi unul vocaţional, îl prezintă diferitele compuneri. Atrag atenţia cele cu genericul: „Învăţătoarea mea". Din ele rezultă că învăţătoarea Vanda Ani a făcut foarte mult pentru aceşti copii, îndrumându-le primii paşi în viaţă, descoperindu-le tainele scrisului şi ale cititului, cunoştinţele de bază, legate de diferitele domenii ale cunoaşterii: aritmetică, limba română, limbi străine, istorie, geografie, muzică, desen, educaţie fizică etc.
Ce scriu copiii despre învăţătoarea lor?
„Doamna învăţătoare este ca o carte plină de noutăţi. Datorită ei, a luat naştere lumea poveştilor şi acum tot datorită ei putem scrie propriile noastre poveşti" ( Cristi).
„Dragă Doamnă, sunt mândră de mine pentru că am o doamnă iubitoare care m-a învăţat să scriu, să citesc, să socotesc, m-a învăţat bunele maniere, m-a învăţat să fiu cuminte, civilizată, m-a învăţat că avem cu toţii în viaţă o copilărie (... ) Încă m-a învăţat că nu vei ajunge nicăieri dacă nu faci şcoală" ( Andreea N. ).
„Dragă doamnă învăţătoare, acum, la sfârşit de clasa a IV-a aş vrea să vă mulţumesc pentru tot ce m-aţi învăţat. Sunt fericită căci, cu ajutorul dumneavoastră, am ajuns cine sunt acum, vă mulţumesc!" ( Andreea M.).
„Nu voi uita niciodată ce cântece frumoase ne-a învăţat, ne-a învăţat să credem în noi şi în sentimentele noastre" ( Sara).
„Eu nu voi uita niciodată că sunteţi o mare poetă, că ne învăţaţi tot ce e bine, la ora de cenaclu ne ajutaţi cu expresii..."(Gabriel).
„Eu tot timpul v-am crezut în sufletul meu ca o rază de lumină şi aşa veţi râmâne" ( Daria D.).
Pentru a nu lăsa ca uitarea să şteargă totul, absolvenţii - copii, adolescenţi sau tineri - fac albume cu fotografii, tablouri şi chiar alcătuiesc cărţi care cuprind crâmpeie de amintiri din viaţa lor de elevi sau studenţi.
Cartea aceasta colectivă, Leagănul amintirilor, regizată cu efort, discreţie şi pricepere, cu talent, de învăţătoarea şi poeta Vanda Ani, nu poate decât să ne bucure, să ne emoţioneze, fiindcă ne regăsim în ea, cu tot farmecul şi nevinovăţia copilăriei.
„Acum, în leagănul cu amintiri,/ Tronează doar speranţa, bucuria,/ Şi o lumină dulce în priviri,/ Ce ar putea atinge veşnicia" (Vanda Ani)
