La Arta, în tridimensional, un film care militează pentru dragostea de animale Jurrasik world

Mărturisesc, niciodată nu mi-au plăcut filmele de acest fel, în copilărie, mă refer la dinozauri, godzille şi alte creaturi de gen, ca dovadă că nici nu am avut răbdare niciodată să văd Jurrasik Park de la un capăt la altul. Steven Spielberg m-a impresionat cu ET în schimb şi mai ales, la un pol total opus, cu Lista lui Schindler. Recent l-am descoperit în lista celor 100 de evrei celebri de la Holywood, şi având în vedere că ultimele filme văzute la Arta dar şi evenimente de alte feluri, cum ar fi conferinţe, au conţinut, în majoritate, evrei, am ajuns la concluzia că ei domină incontestabil lumea artistică mondială. Nu am ţinut neapărat să văd filmul Jurrasik World, mai ales că Steven Spielberg e unul dintre producători aici, nu şi regizor. Dar de obicei intru la întâmplare în cinematograf şi nimeresc de cele mai multe ori la filme bune, cum a fost acesta, de domeniul spectaculosului ca efecte speciale. Este obositoare uneori purtarea ochelarilor 3 D aşa că de multe ori i-am dat jos, ca şi acum, dar efectele nu sunt aceleaşi fără ei. Ca de obicei, reperul meu la synopsis este siteul Cinemagia. Au trecut 22 de ani de la evenimentele din Jurrasik Park, pentru cine a văzut filmul ştie, dar eu nu… iar parcul de distracţii imaginat de vizionarul John Hammond este din nou funcţional. Milioane de turişti au venit anual pe Isla Nublar, plătind preţuri piperate pentru a vedea cu ochii lor dinozaurii readuşi la viaţă de tehnologii revoluţionare, dar în ultima vreme numărul vizitatorilor a scăzut. Pentru a creşte vânzările, corporaţia Patel comandă realizarea unui nou dinozaur, care printr-un accident genetic deloc întâmplător, ajunge un monstru. Natura a profitat din nou să ne arate că nu poate fi controlată de om… spune acel rezumat. Chris Pratt este actorul minunat din acest film, în ipostaza salvatorului care scapă copiii de arătarea ucigaşă, dar… dacă erau cuminţi, în special unul din ei, nu se aflau în pericol. Actorul impresionează şi în rolul dresorului de animale preistorice imaginare, purtându-se cu acei monstruleţi ca şi cu nişte căţeluşi, fiind singurul în stare să le calmeze din calea distrugerii altor fiinţe. Metafora este că, de fapt, omul este cea mai minusculă fiinţă din univers, dar cu inteligenţa lui şi doar… cu calm şi blândeţe, poate calma furia naturii dezlănţuite, fiindcă această creatură bipedă cu înfăţişare umană este tocmai cea care a distrus-o. Mesajul este de fapt unul… ecologist, dar şi al luptei pentru drepturile animalelor, în special de nu a fi incarcerate şi izolate, fiindcă lipsa de comunicare în afara mâinii care le hrăneşte, în cazul acesta, al unei… macarale, este cea care le face agresive şi capabile de a ucide tot ce mişcă în cale. Regizorul Colin Trevorrow pare a fi dresor de…elefanţi, după profilul FB, dacă e real. Actriţa Bryce Dallas Howard la început e foarte antipatică, în rolul mătuşii inconştiente care nu are grijă de nepoţii ei, nici vârsta nu le-o ştie, este administratoarea parcului de distracţii în care copiii se pierd şi sunt fugăriţi de dinozaurul monstruos, mătuşa apare ca o vrăjitoare, dar câştigă simpatie pe măsură ce relaţionează cu salvatorul lor. Numele actriţei nu este real, este schimbat, din Victoria Sutherland, ceea ce dovedeşte că e foarte posibil să fie şi ea tot evreică, precum producătorul filmului, fiindcă aşa şi arată.

 

Lasă un comentariu