„Piaţa cotidiană este plină şi inundată cu toate felurile şi genurile de cărţi: unele ziditoare, altele chiar dăunătoare. De aceea noi suntem chemaţi să ne întâlnim cu Dumnezeu prin SFÂNTA SCRIPTURĂ, căci ea nu este doar o altă carte. EA ESTE O TAINĂ. Este o scrisoare de dragoste adresată de Dumnezeu ţie, ca o cerere în căsătorie... DUMNEZEU aşteptă un răspuns. Este răspunsul cel mai important din viaţa ta. Vei răspunde cu „DA" sau „NU" Creatorului, Mântuitorului, Mirelui şi Dumnezeului tău? Soarta ta veşnică va depinde de acest răspuns personal".
Anthony M. Coniaris - scriitor
***
„DUMNEZEU nu e numai Putere şi Izvor nesecat de puteri, ci, totodată, şi Lumina nestinsă, şi Ştiinţa, Ştiinţa a toate; cu cât mai mult înţelegem, cu atât mai mult ne apropiem de Fiinţa Dumnezeiască, cu atât mai vârtos ni se înalţă inima către Dumnezeu, cu atât mai deplin îi cuprindea cu mintea fiinţa atotcovârşitoare".
Constantin Banu (sec. XIX-XX), scriitor, om politic.
Publicist de anvergură naţională, monarhist şi anticomunist, a avut realizări care depăşesc perioada lui de activitate şi au stârnit ecouri mai ample decât stricta sa biografie, dar nu a rămas doar un scriitor în sensul strict al cuvântului. Creaţia sa ţine, mai evident, de ceea ce defineşte conceptul de „poli-literatură de frontieră" definită ca o largă arie scripturală care integrează publicistica, aforismele şi cronicile dramatice. Este singurul scriitor român afirmat exclusiv prin literatura morală. Ctitor al revistei „Flacăra" (1911), revistă culturală de orientare elitisă şi liberală (Furată ulterior de comunişti şi reorientată după Revoluţia din 1989).
***
„Ah, Doamne! Iată-mă aici, la ceasul comorilor, / Sub lespedea grea de patimi şi chin / Îmbrăţişându-mi durerea, / Aştept arhanghelul zorilor, / Aştept învierea. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin".
Sergiu Mandinescu - (1926-1964), „Poetul temniţelor comuniste" „Amintiri din temniţele Piteştiului", Numele tânărului „poet martir" nu apare în revistele literare până în 1948 şi nici după acea dată. L-a salvat din anonimat, mai târziu, suferinţa din închisorile pe care le-a străbătut 12 ani de-a rîndul: Jilava, Aiud, Caransebeş, Tg. Ocna, Gherla, Piteşti, Bărăgan, din 1948-1964. Publicarea poemelor lui a fost făcută cu ajutorul lui Zaharia Pană, G. Caraza în Canada, apoi Aurelian Popescu şi preotul Gheorghe Calciu, în Editura Cristian-2007. Poezia lui Sergiu Mandinescu este o sinteză literară şi o confirmare poetică a suferinţei naţionale româneşti sub comunişti.
„1001 CUGETĂRI"
