Nevoia de cooperative

Distribuie pe:

Ploi liniştite, şi la vreme potrivită, ne-a rânduit Dumnezeu, astfel că anul acesta se anunţă din nou favorabil pentru agricultorii mureşeni. Dacă străbaţi judeţul în lung şi-n lat, peste tot întâlneşti culturi agricole frumoase. În mod sigur, pe lângă vremea favorabilă, au contribuit din plin subvenţiile europene şi naţionale, dar şi competenţa profesională a fermierilor. În calitate de redactor de specialitate la cel mai citit ziar din judeţul Mureş, am semnalat de nenumărate ori despre „junghiul" din agricultură, principala problemă nerezolvată după „revoluţia" furată, valorificarea producţiei agricole. Soluţia sugerată de Uniunea Europeană şi de specialiştii români ar consta din înfiinţarea cooperativelor agricole de valorificare a producţiei. Există şi un cadru legal în acest sens: Legea nr. 566/2004 - Legea cooperaţiei agricole, care reglementează doar sectorul cooperaţiei agricole, şi Legea nr.1/2005 - Legea cooperaţiei, care prevede posibilitatea constituirii de societăţi cooperatiste de valorificare, asociaţii de persoane fizice constituite în scopul de a valorifica produsele proprii sau achiziţionate.

Aceste cooperative reprezintă o posibilă şansă civilizată de a scăpa de samsarii din domeniu, care cumpără cu un leu şi vând cu cinci lei. La ora actuală, 80 la sută din venitul agricultorilor se regăseşte în buzunarul afaceriştilor.

Imediat după „revoluţie", când începuse marele jaf economic din România, graţie domnului Lazăr Lădariu, redactor-şef la „Cuvântul liber", cel care mi-a fost, de altfel, şi mentor în ale scrisului, am ajuns la ziar, în calitate de redactor de specialitate pe probleme de agricultură. Într-o dimineaţă mă caută la redacţie un tânăr cu o geantă tip diplomat, dar mai mare. „Am fost trimis la dumneata să mă ajuţi să cumpărăm grâul din judeţul Mureş, grâu de calitate, cu indici calitativi pentru panificaţie, din cel pe care îl trimiteaţi la export," mi-a spus omul. Nu mai reţin dacă în rezerva statului la ora aceea mai exista grâu, nici în bazele de recepţie şi nici în Silozul din Târgu-Mureş. Ieşisem din sistem şi nu mă mai interesa. „Pentru început vă las banii aceştia", şi mi-a desfăcut geanta plină cu teancuri de bani româneşti în bancnote de 100 de lei. Ispitit, la vederea acelei grămezi de bani, i-am propus să mergem la Baza de recepţie a cerealelor din Sărmăşel, fără să-l întreb cine este în spatele afacerii. M-am gândit că cineva din reţeaua de specialişti ai rezervelor statului care mă cunoşteau de pe vremea când eram inginer şef CTC, cu atribuţii de export la ICAPA Mureş. Pe drum am aflat că cel cu banii era un arab care mai cumpărase grâu din România, înainte de '89. Am ales Sărmăşelul fiindcă era o Bază de recepţie cu spaţii de depozitare pentru 15.000 tone de cereale, cu linie de garaj CFR, departe de ochii autorităţilor judeţene, cu un bazin de achiziţii întins în trei judeţe. Astăzi, această bază a rămas o ruină, cu utilajele ruginite sau furate. După ce am făcut investigaţiile de rigoare, seara ne-am întors la Târgu-Mureş, unde am refuzat să iau geanta cu bani. Toată noaptea m-am perpelit, n-am reuşit să dorm, iar dimineaţa

i-am spus omului că nu mă interesează afacerea, că sunt teolog, ziarist şi n-am timp să mă ocup…Omul samsarului arab m-a privit cu milă şi, de atunci, nu l-am mai văzut. Nu m-am mai interesat dacă cineva din Mureş s-a implicat în asemenea afacere…Cert este că atunci a trecut pe lângă mine trenul rapid, fără să mă urc în el, am preferat să mă urc într-un marfar, mai ales că omul care mă anchetase înainte de revoluţie cu privire la un vagon de grâu expediat către Portul Constanţa revenise pe post, trăieşte bine mersi şi în ziua de azi, cu o pensie specială. V-am relatat această întâmplare pentru a vă da seama cine sunt oamenii de afaceri din comerţul cu cereale.

Soluţia înfiinţării de cooperative care să se ocupe cu valorificarea civilizată, în avantajul producătorilor agricoli, a devenit interesantă în momentul în care a apărut Legea de înfiinţare a Camerelor agricole judeţene, lege uitată, aruncată la coş de guvernul USL, apoi de cel PSD. Este perfect adevărat că ideea asocierii agricultorilor în cooperative provoacă încă o reacţie de respingere, cooperativele fiind asemănate cu fostele CAP, care le-au luat oamenilor pământul, animalele, lăsându-le doar un lot ajutător de 30 de ari, ulterior de 15 ari, dacă îşi îndeplineau numărul de norme. Culmea ironiei, toată viaţa am fost împotriva CAP şi soarta mi-a rezervat să fiu inginer şef într-un CAP de pe Valea Izei, în Maramureş. La un moment dat, profitând de statutul Coperativelor Agricole de Producţie, printr-o hotărâre a Adunării generale, am acordat 30 de locuri de casă pentru tinerii din sat. Bineînţeles, că apoi m-am transferat la un IAS, până ce organele de partid judeţene să descopere abuzul.

După 25 de ani de capitalism sălbatic, perioadă în care principala preocupare a distrugătorilor de ţară, politicieni de doi lei grămada, a fost distrugerea agriculturii de stat şi cooperatiste, conceptul de cooperativă revine din nou în actualitate, dar sub alt aspect, mai ales că în ţările capitaliste, cu o agricultură avansată, mişcarea cooperatistă este foarte puternică. Avantajul cooperativelor ar consta în revigorarea acestui sistem în România şi asigurarea viitorului unei agriculturi performante şi, cel mai important aspect, o soluţie perfectă pentru valorificarea producţiei agricole. Asocierea şi cooperarea dintre fermieri sunt esenţiale în ce priveşte consolidarea puterii de negociere, în procurarea utilajelor performante şi aplicarea tehnologiilor moderne, în creşterea gradului de acces la credite, introducerea inovaţiilor şi a ideilor de management. În prezent există o nevoie acută de sprijin din partea autorităţilor pentru înfiinţarea structurilor cooperatiste, încurajarea asocierii şi întărirea relaţiei dintre actorii economici, pentru valorificarea producţiei şi aprovizionarea cu inputuri.

Fermierii trebuie să coopereze în structuri organizate, menite să asigure legătura acestora cu piaţa de desfacere, în scopul îmbunătăţirii şi adaptării producţiei la cerinţele pieţei. Principalul obiectiv este valorificarea produselor membrilor, degrevând astfel producătorul de sarcina valorificării, aspect pentru care nu are nici timpul, nici cunoştinţele necesare. Din câte sunt informat, în judeţul Mureş există doar o singură încercare în domeniul înfiinţării de cooperative, pentru accesarea fondurilor europene în apicultură.

Lasă un comentariu