În urmă cu ceva timp, atenţionaţi fiind de editorialul domnului Lazăr Lădariu, cu referire la ce ni se pregăteşte, de către UDMR, în privinţa denumirilor unor străzi din Târgu-Mureş, am zis, împreună cu toţi românii din oraş, că aşa ceva nu se poate! Că doar numai nişte tâmpiţi de trădători ar putea face aşa ceva, adică, să voteze acea propunere, că doar numai nişte nemernici, care s-au mai fript de atâtea alte ori cu şantajul ori promisiunile UDMR, ar putea ceda în această privinţă, lăsând ,,pasul mărunt'' să mai înainteze un pic spre atingerea scopului final, tocmai acum când noi, românii, deţinem majoritatea în Consiliul Municipal.
După vot, stând şi ,,rumegând" lucrurile la rece, mi-am dat, din nou seama, pentru a câta oară, că lucrurile nu stau chiar aşa, că acei pe care eu i-am crezut tâmpiţi nu sunt deloc aşa, ba din contră. Şi iarăşi mi-am adus aminte de jocurile murdare, care se fac de vreo 20 de ani în politica locală, unde totul se condiţionează: îmi dai, îţi dau, numai ca să rămână ori să ajungă ei la putere , ca să ţină, ori măcar să nu scape din mână ,,osul cel plin de osânză''.
În cazul de faţă, referindu-mă la consilierii români, consider că pentru ei nu contează interesul naţional, nu contează ce vor românii care i-au votat şi ales, nu contează speranţele pe care aceşti ,,naivi creduli" şi le-au pus în dânşii, nu contează prejudiciul de imagine, daunele morale şi materiale, pierderile ireparabile pentru cauza naţională etc. Pentru ei nu contează decât menţinerea la putere, pentru că de aici vine, dacă nu curge măcar pică, toată mierea şi laptele acestei lumi cu care de prea mult timp s-au cam învăţat.
Şi iarăşi cei tâmpiţi suntem şi rămânem mereu noi, alegătorii, cei care îi tot ,,încercăm", când pe unii când pe alţii, cu toate că ştim că nici unii şi nici alţii nu vor face nimic pentru ca cinstea, dreptatea şi adevărul să devină pentru ei repere de urmat pentru cauza pătimitului nostru Ardeal, sau măcar pentru jertfelnicul neam românesc trăitor aici, în cuibarul veşniciei, mereu trădat, furat, vândut, împuţinat de nemiloasa coasă a războaielor, al răzmeriţelor, răscoalelor şi revoluţiilor, atunci când nu s-a mai putut trăi omeneşte.
Noi, cei de azi, suntem cei care facem şi ne scriem aici propria istorie, adunându-se toate faptele cele mari şi bune, dar şi toate cedările, trădările, vânzările de neam şi ţară. Din timp în timp, pe baza acestor acumulări se vor face schimbările cele mari, bune, frumoase ori dureroase, oglindă a tot ceea ce am făcut fiecare din noi de-a lungul trecătoarei vieţi. Numai că aceste schimbări, fără să ne dăm seama acum, vor pecetlui soarta urmaşilor noştri. Dacă ea va fi cruntă şi amară, blestemaţi vom fi noi, cei de azi, în veci de veci, şi pe bună dreptate, pentru că nu am făcut tot ce era omeneşte posibil pentru nevoiaşul şi amărâtul nostru neam românesc. Dar cu cine să facem şi să scriem istoria, dacă nu cu ei, în cazul de faţă cu aceşti români inconştienţi de importanţa faptelor lor şi a urmărilor pe care le produc acestea în viitor?
A ceda înseamnă a lăsa locul altuia, a renunţa la ceva. Or noi, de prea multă vreme, tot lăsăm pe altul să-şi facă, în propria noastră ţară, interesul lui, care nu este interesul nostru naţional, ci un interes personal făcut în numele şi în interesul altui stat. Excesiva noastră toleranţă a fost exploatată, cu multă pricepere, de UDMR, ea fiind pe drept cuvânt socotită ca slăbiciunea noastră de căpetenie, cea de unde încep toate cedările şi pe care se pot construi toate pretenţiile lor absurde, obraznice, jignitoare, incitatoare nu de puţine ori. Aşa se face şi se scrie istoria lor, cu paşi mici, cu câştiguri aparent neimportante, cu obrăznicie atunci când sunt la putere, cu linguşeli, cu infiltrări în toate structurile statului, cu exploatarea fiecărui moment favorabil ivit, cu un program de lungă durată, cu termene şi etape bine definite etc. Şi ce facem noi? Nimic, dând impresia că nouă nu ni se poate întâmpla niciodată nimic. Din acest motiv am avut un ,,Martie negru", el putând să se repete oricând de acum înainte, încă 100 de ani. Niciodată în istorie, în Harghita şi Covasna, parte şi în Mureş, nu s-a acumulat atâta ură viscerală împotriva românilor, ca până acum. Aici este butoiul cu pulbere al Europei, care va putea, atunci când va sosi momentul, declanşa în cascadă, o adevărată catastrofă pentru noi, în care se vor implica, imediat, şi alte state, inclusiv vicleana Rusie. Nehotărârea noastră de-acum ne va fi fatală, atunci când se va aduna, într-un punct critic destulă energie, în aşa fel încât ei, maghiarii, ajutaţi de Ungaria, să fie siguri că vor câştiga tot ce şi-au dorit. Atunci, însă, va fi prea târziu, regretele nemaiavând niciun rost.
Iată de ce ,,incidentul" analizat, referitor la schimbările cu nume maghiare a denumirilor unor străzi româneşti, din Târgu-Mureş, este atât de important pentru noi, ca atâtea altele pierdute din aceleaşi cauze, dar care, cu siguranţă, că se va ,,contabiliza", ca o mică victorie, în contul celorlalţi. Şi iarăşi noi suntem cei ,,duşi cu preşul", păcăliţi şi îmbătaţi de vorbele lor mieroase, atunci când ni se cer mereu şi mereu dovezi ale toleranţei, ale bunei înţelegeri, ale liniştii, argumente care au prins de multe ori la consilierii români.
Tocmai de aceea vă atenţionăm: mai faceţi, domnilor consilieri români, şi voia noastră, a celor care v-am ales şi am investit în voi atâta speranţă! Cu siguranţă că la viitoarele alegeri, voi, cei care ne-aţi înşelat de atâtea ori aşteptările, nu veţi mai fi în aceste funcţii. Nu mai tolerăm să vă plătim din banii noştri, ca voi să fiţi împotriva dorinţelor şi aşteptărilor noastre. Ajunge!
P.S. Mă îngrijorează faptul că n-am văzut, până acum, nicio luare de poziţie din partea unor persoane cu o anumită notorietate în viaţa publică mureşeană, care să fie alături de domnul Lazăr Lădariu, ori din partea unor consilieri români implicaţi în caz.
