Cântăreaţa de muzică populară Lucreţia Ciobanu (născută Arcaş, în satul Topârcea, aparţinător orăşelului-staţiune balneoclimaterică Ocna Sibiului), a trecut în cel de-al 91-lea an de viaţă, momentul fiind marcat şi de împlinirea a şapte decenii de la debutul ei pe calea undelor. Respectiv, la postul naţional de atunci, Radio Bucureşti, în prezent Radio România. Şi pe măsură ce zilele, săptămânile, lunile şi anii trec, ducându-se ca vântul, în minte şi în gândul său, amintirea dragă a satului natal este tot mai vie. Astfel că pentru ai domoli, întrucâtva, nostalgicele doruri şi plăcutele amintiri ale anilor copilăriei şi adolescenţei, câţiva dintre vrednicii ei consăteni i-au adus, în casa sa de locuit din Bucureşti, două frumoase coşuleţe împletite din nuiele de răchită, colorate în roşu, galben şi albastru. Cel mai mic, împodobit cu flori de câmp, iar cel mai mărişor, încărcat cu delicioase bucate specifice ţăranilor-oieri mărgineni: brânză frământată şi telemea din laptele văratec al oilor; urdă şi jintiţă dulce; fructe timpurii din grădini şi din munţi; o pâine de casă, cu cartofi, plămădită, frământată şi dospită din făina grâului satului natal, coaptă pe vatra cuptorului ars cu surcele şi bătută de coajă; o „glajă" plină cu ţuică din prunele grădinei casei părinteşti, învelită în fire subţiri din papură, iar o alta cu vin rubiniu din podgoria saşilor din două sate învecinate: Ruşciori şi Şura Mică. Iar peste toate aceste frumuseţi ale naturii şi bunătăţi ale pământului românesc şi transilvan, au aşezat un fluier de soc, încrustat cu motive populare, precum şi o diplomă care consfinţea că Lucreţia Ciobanu-Arcaş este deopotrivă laureată cu „Meritul Cultural", în grad de ofiţer, cât şi de cel de „Cetăţean de Onoare" al Judeţului Sibiu.
„Doamna Munţilor", inegalabila interpretă a cântecelor oierilor şi păstorilor de vite, de pe păşunile satelor Mărginimii Sibiului, le-a oferit oaspeţilor săi topârceni şi sibieni, câte un CD cu nemuritoarele sale cântece: „Bate vântu-n curmătură", „Pleacă oile la munte", „Greu e drumul badelui", „Cine n-are dor pe vale" şi „Dragu-mi în sat să joc"
